Știu oameni care au terminat facultăți și nu văd mai departe de curtea casei, ușa blocului sau portiera mașinii lor, bifarea unei diplome fiind snobism curat și inutil.
Așa cum știu oameni simpli care n-au făcut nici cele X clase obligatorii, dar privesc în zare răsărituri și apusuri, văd dincolo de popa și de primarul reales al satului și nu fac colecție de pungi din patru-n patru ani.
Puțini, și unii, și alții, dar sînt, ceea ce arată că intelectualismul, ca atare, poate fi și o stare de spirit, nu musai o mînă de oameni titrați și studioși, cu ochelari alunecînd spre vîrful nasului.
Ochelarii sociali sînt numai de cal și destinați, din păcate, muncitorului fizic și funcționarului menținut artificial în contextul tehnologic actual, ambii în turmă și în incultura aceea creată anume pentru zilele noastre, de „om cu bac”.
Căci, cum spuneam, mai degrabă găsești afinități cu intelectualitatea consacrată la omul cu patru clase ce-și paște încă vaca dar a văzut apusurile și răsăriturile alea, fie pe cîmpul lui, fie-n vreo livadă cu căpșuni din lume. Decît la „omul cu bac” sau vreo diplomă en-gros din spatele biroului, care-și postează o dată pe an pozele din concediile exotice. Sau la muncitorul-turmă care, tot o dată pe an, în loc de concediile exotice, își re-re-reconsolidează bunurile materiale. Aș tinde chiar să integrez și corporatiștii în masa de manevră socio-electorală…
Sînt gînduri care mi-au venit subit, văzînd azi un reportaj vechi, vechi de pe vremea cînd s-a putut striga într-o țară a secolului 21 „moarte intelectualilor”, lozincă de care uitasem complet… și care-mi pare azi, reamintindu-mi mineriadele și golaniadele, scindarea în fașă a societății noastre actuale, bîntuită mai nou de jandarmeriadă și rederendum. Cît timp dăinuie subconștientul acestui „moarte intelectualilor” așa sîntem și așa vom rămîne, două țări într-una singură.
„2 in 1” – suprafață și comerț cu suflete.

(foto – http://www.pikdo.me)

Publicitate