Fără definiții, cuvinte de specialitate, bazaconii pe care tot inițiații le-ar băga-n seamă.
SE MERITĂ – nu. Doar MERITĂ. Cineva – el, ea, tu, noi, ei, voi merităm, chiar eu merit. Ceva – filmul, shaorma – merită. Dar nu SE merită de la sine nimic, parol.
SĂ AIBE – ce? ȚigarE, servici(u)…? Mai văd pe net și SĂ AIVĂ, SĂ AIVE… Nu, e one and only – SĂ AIBĂ. Dacă aveți dubii, gândiți-vă așa: verbul „a avea” seamănă la terminație cu „a durea”, „a plăcea”, deci trebuie să semene cu ele pe la toate formele (a avea, avere, să aibĂ; a durea, durere, să doarĂ; a plăcea, plăcere, să placĂ).
MI-AR PLACE – nu. Că tot am amintit de el, e banal, chiar și când nu știi. Gândești puțin cum sună mai mișto, A PLACE – PLACERE sau A PLĂCEA – PLĂCERE… Căci din plăceri trăim, nu din placeri (e vorba de accent, nu de diacritice).
DECÂT – uhhh, nu pricep cum a ajuns „decât”-ul ăsta așa mare și tare, că nu-i. Legați-l de „nu” întotdeauna, NU VREAU DECÂT și VREAU DOAR, chiar nu e greu. DECÂT dacă nu te interesează. Ar mai fi niște finețuri, dar, pentru convorbiri zilnice, DOAR atât.
SĂ FII/SĂ FI – alt fleac. Când îl faci pe celălalt albie de diverse, bagă-i doi de „i”, îl lași tablou în plus: să fii tâmpit, să fii al naibii, să fii cretin, să fii idiot, să fii… frumoasă, în caz pozitiv. Faza cu SĂ FI c-un singur „i” n-are nicio treabă cu calitățile sau defectele împricinatului, e în cu totul alte contexte: să fi visat, să fi mâncat, să fi dormit ș.a.m.d.
Cratimele – dacă „Mă-ta are cratimă” n-a învins…
D-NA și D-L – no way, nu știu ce caută cratima aia acolo, sunt întotdeauna fără, cu sau fără șină, în toate cererile și reclamațiile din lume. DL Ionescu și DNA Popescu, aidoma… D.N.A, iată o asociere perfectă de ținut minte; DL e și mai simplu, că-i la fel la „dna”, fără cratimă, „dna” având prioritate. D-LUI înseamnă DUMNEALUI, nicidecum „domnului”, puteți să-l și uitați, cu cratimă, nu prea-i folosit.
… O să mă mai gândesc și la altele, am zis să nu fie prea lung textul, că devine plictisitor. Poate să mă inspir și din discursurile doamnei prim-ministru…
(foto – sfetnicul.ro)
Se mai întâmplă 
Superb! Explicații pe înțelesul tuturor, simple și la subiect.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De la Alin a pornit. Dar o să mai încerc, e un joc frumos tare 🙂
ApreciazăApreciază
V-am urmărit discuțiile.(nu c-am și înțeles mare lucru 😂) E bine când rezultatul e ăsta. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) Mulțumesc frumos! ❤
ApreciazăApreciază
Propun și „nici o, nici un / nicio, niciun” 😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și ele, sigur, deși nu-s vedete. Da’ nu poți să știi :))
ApreciazăApreciază
Sunt vedete la mine. 😂 Și ceva cu virgule, dacă nu cer prea mult. 😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, da, cu virgule, da, cît de repede 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mi-ai amintit de doamna mea dragă (profesoara de limba si literstura română)…
Încă ne vedem si încă mai am multe de invatat de la dumneaei. Sunt o norocoasă.
Multumesc pentru text , chiar este de folos.☺️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mare drag 🙂 și primesc și sugestii cu aceeași plăcere!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoasa lectia de gramatica. 🙂 Mi-a placut rau. Asa, la sfarsit de ziiiii, cand suntem obositi.
ApreciazăApreciază
Folosirea lui „decit” e corecta si in cazul: „decit sa …, mai bine sa … Dar folosit anapoda, asa cum l-am auzit de multe ori, ma zgirie si nu-nteleg cum de nu-i zgirie si pe cei ce-l folosesc cu-nversunare si gresit.
Dar pe linga „decit” sau „placea” ma exaspereaza ticurile verbale, ca de exemplu „super”, „mega super” (!?!), „deci”, „puii mei” sau „si” cind e folosit pentru a evita o cacofonie inexistenta. Bleah!
ApreciazăApreciază
Pe rînd. Cît despre „decît”, am specificat chiar că fără finețuri. Măcar să știi în marele ăla uzual care zgîrie așa tare. Nu tu. Nu cititorii de aici. Eu le dau unora share și pe fb și de la analfabetismul de pe fb și o controversă de acolo a plecat ideea asta. O să mai scriu despre :)))
ApreciazăApreciază
Se poate lupta și pe această cale împotriva exprimărilor agramaților. Domnul Nicolae Manolescu, după ce a expus o frumoasă pledoarie pentru limba română, a pus la urmă și un „Ce-i de făcut?” Nu că ar fi un titlu de Cernîșevschi, dar era mai bine să fi amintit posibilul aport al bloggerilor. Nu al stricătorilor de limbă, ci al acelora care, filologi fiind, pot contribui la corectarea colegilor de pe online.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un fel de „scopul scuză mijloacele”… 🙂 O prietenă mi-a răspuns pe fb că de-acum va ști că „dna”-i fără cratimă. Un fir de nisip pe plajă, dar, fără firele-astea, n-ar fi plaja.
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Se schimbă limba română. Și dacă refuzăm să ne adaptăm? Renunțăm la scris?
ApreciazăApreciază
Nu. Eventual, poate, ca mine (și nu sînt singura), toate scrisurile personale așa cum le știu eu, în achimb cînd fac o cerere-ntr-un dosar cu șină respect normele în vigoare… „Dilema”, de exemplu, văd că rezistă. Mă rog, asta nu-i soluție, ci descurcare pe cont propriu 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Evident, trebuie să umblăm și pe șine…
ApreciazăApreciază
Binevenita lectia de gramatica ! Se merita, zau, ca toti sa aive in fiecare zi aceste lectii predate. Mi-ar place sa citesc doar asta in fiecare zi decat alte tampenii. Cat despre „Ma-ta are cratima” super melodie. Sa fi roaker si sa nu fii auzit de ea … pai nasol. Dat totusi, tare d-nul sau d-na care, scuzati, pe care o canta.
Pai, deci cum spuneam, misto lectia asta de gramatica care chiar m-a educat un pic.
O zi minunata !!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am râs singur. Chiar e greu să scrii în acest fel. Îi invidiez pe cei care nu depun nici un efort 😂😂😂😂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Acum am văzut abia al doilea comentariu! Fix la asta mă gîndeam, cît efort…! :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a plăcut mult lecţia asta, chiar pe înţelesul tuturor. Aştept şi alte lecţii 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vin, vin, mi-am descoperit vocația… :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că e binevenită lecția de gramatică, iar umorul pe care l-ai strecurat pe alocuri face lectura plăcută.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi fără umor, ce rost are, că nu sîntem la școală 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
De ar fi cât mai multe lecții de gramatica asa! Mi-ai reamintit de profesoara mea de limba romana din liceu și de cele doua puncte scăzute la teza pentru o cratima care semăna mai mult a punct. Partea ciudata e ca am iubit-o pentru punctele alea, deși colegelor mele li s-a părut nedrept sa fiu taxata asa „doar pentru o a arata de cratima”. Dar eu am înțeles ca era doar un mod de a-mi spune ca limba romana trebuie iubita asa cum este ea, nu transformata după bunul tău plac. Asa ca am luat-o ca atare, o lecție de gramatica, pe care nu mi-am dat voie sa o uit nici după atâția ani.
Zi buna, Isabela, o sa aștept cu placere și celelalte lecții. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici nu știi ce bine mi-ai făcut, nu pentru mine personal, ci pentru că am auzit atîția de „ce contează o virgulă sau un i în plus sau minus” că la un moment dat începi să te-ntrebi dacă e ceva în neregulă cu tine.
Eu cred că a scrie corect este întîi un auto-respect și apoi respect pentru celălalt. Orice-ai scrie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am și eu o „obiecție”:
Aleșii și alegătorii (se) merită unii pe alții! 🙂
ApreciazăApreciază