Punctuația

Nu mai prididește netul (îndeosebi facebook-ul) de urări. Cu toate ocaziile și ne-ocaziile, spunem „la mulți ani”. Mai nou, pe lângă toate rudele posibile fără net, și animalelor de companie, etc. Bine, dar cu virgulă înainte de nume, al oricui ar fi. Gen (vorba teenagerilor) La mulți ani, mamaie! sau La mulți ani, Tomiță! Virgula aia e obligatorie, deși n-o pune mai nimeni.

Apoi, în orice text posibil, oameni buni, lipiți virgulele și punctele de cuvântul de dinaintea lor. Fără teamă, nu mai lăsați spațiul ăla crăcanat și inutil, e ilegal. Și absolut inestetic.
Când mi-a venit factura , am zis că mor !!! versus Când mi-a venit factura, am zis că mor! – nu pare, în ciuda limbajului, că a doua are o eleganță în plus…? Doar comparativ, nu ca atare. Sau: Te iubesc , te visez , deabea aștept să te văd !!! plus tona de inimioare, față de Te iubesc, te visez, abia aștept să te văd!

Încă un mic secret. Semnele de exclamație multiple, puse după orice, întruna, nu vă subliniază vouă nerăbdarea atât cât dezvăluie celuilalt exaltarea voastră, fapt care în iubire hai că merge, dar într-o conversație normală dă nitzel de gândit…

De cei ce scriu cuvântul, lasă spațiu, pun punctul sau virgula și apoi lipesc cuvântul următor de ele… mă abțin, mă depășesc.

Recapitulând, regula e aceeași din clasa întâi: CUVÂNT – SEMN DE PUNCTUAȚIE – SPAȚIU, indiferent că-i caiet dictando sau tastatură Logitech G910 Spectrum.

Spațiul sau punctul în loc de cratimă – n-aveți decât, când îi scrieți perechii de viață vreun mesaj grăbit, nu mă bag în intimitatea nimănui, dar public puneți cratima, orice tastatură o are azi. Dă bine. Dă altfel.

Despre virgulele obișnuite din text e lung de spus și s-ar transforma în lecție școlară. Oricum, aici gramatica e permisivă, are o singură pretenție: dacă vă hotărâți să încadrați ceva între virgule, puneți-o și pe-a doua, sau și pe prima, de dragul logicii.
Adică: ori Eu, când vreau să fluier, fluier ori Eu când vreau să fluier fluier.

SCRIEREA CU MAJUSCULE. Nu-i punctuație, așa-i, nici neapărat greșită nu-i, ține doar de estetica textului. În șoaptă fie spus, pe mine chiar mă sperie. Mă cambrez automat la un text mare sau la un comentariu lung cu majuscule. Nu știu să vă explic de ce, dar am senzația că omul cu majuscule vrea să se impună neapărat și de obicei o iau la fugă, nu toate bătăliile merită purtate. Majusculele s-au inventat totuși pentru abrevieri, prescurtări și sublinieri de cuvinte, nu pentru scrierea curentă. Acestea fiind zise… PE DATA VIITOARE!

(foto – sfetnicul.ro)

Publicitate