Am iubit și nemernici și am rănit și îngeri.

Am fost trădată și am înșelat și eu.

Am fost abandonată și-am abandonat și eu.

Am fost hulită, am vrut să înțeleg de ce, apoi am renunțat.

Am fost adorată, tare bine mai era, apoi parcă nu era nici asta tot.

Pietre sau lauri, vine o clipă dintr-o zi cînd sînt nimicuri ambele.

Probabil că roata vieții se-nvîrte de la forma pămîntului citire.

Dar, ca să vezi din nou lumina, trebuie să treci neapărat prin întuneric.

Ca să vezi din nou un verde crud, nu să știi că-i acolo, ci să-l vezi cu ochii tăi, trebuie să duci ierni lungi și grele.

Altfel, ți se par toate firești, ca și cum așa-s făcute ele, ca și cum ți se cuvin, într-o virtute ucigătoare a inerției.

Nu poți să iubești binele fără să cunoști răul în intimitatea lui.

Toate războaiele lumii sînt oglinzile războiului cu monstruleții de sub pat și cu noi înșine.

N-am numărat niciodată bani (în afară de curierii care întîrzie mereu și de taxe), case, haine (doar șosetele, încă nu știu de ce nu pot avea toate în același timp pereche), excursii, țări, bărbați, școli, servicii, diplome, hîrtii.

Aș vrea să număr, din alte zări, doar gînduri bune și zîmbete calde la amintirea numelui meu.

Și aș experimenta de-acum, să nu mai am surprize și pe-acolo.

(foto – citatepedia.ro)

Publicitate