Nu mai vreau să mai fiu rănită,
I-am plîns penei de înger
Pe care călcasem puțin cu piciorul
Cînd tocmai cădea din înalt.
Atunci,
Mi-a scris pana de înger pe-asfalt,
Închide-ți inima acum,
Dar
Ai să pierzi și toate simțirile vieții
Care trece oricum.
Se mai întâmplă 
Ce gand, ce vers strasnic. Ce alegere imposibila. Frumoasa poezie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gen (cum zic copiii noștri) heart over mind, întotdeauna a fost greu de ales 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din păcate, aşa-i, nu prea există opţiune.
Sunt de acord cu Ina în legătură cu frumuseţea versului! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu prea, potecuță, dacă nu-i simțire, de unde să vină și doru’…? 🙂
Mulțumesc frumos, amîndurora!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oricum ai da-o, nu-i bine. Renunți la simțiri?🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi nu, că și zenul ăla prea-i plat, ca linia aia de pe aparatele medicale :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Moartea este un semn de viață, suferința o umbră a fericirii; eterne și insensibile sunt doar pietrele. Contrariile întotdeauna se includ reciproc, după cum ne sugerează un străvechi simbol chinezesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cuvintele tale mi-au stîrnit un flash al lecțiilor ălora vechi despre romantism, influența filosofiei germane în literatură etc… nu mă-ntreba de ce, că nu știu 🙂
Și nu văd de pe tel ce e linkul de pe youtube, dar sînt tare curioasă, o să mă uit de pe PC asap 🙂
ApreciazăApreciază
Scuze pt like, dar chiar mi-a plăcut mult :))
ApreciazăApreciază
N-am alergie la like-uri. Nu mă încântă cele de complezență, dar știu că nu-i cazul la tine. 🙂
ApreciazăApreciază
Wow… frumoasă surpriză, nenea de pe youtube, nu-l știam și unde mai pui că el cînta și eu mă nășteam…
Mulțumesc, Aldus!
ApreciazăApreciază