Concluzie

„Ploua infernal și noi ne iubeam prin mansarde”…

… Așa că, pentru a avea mansarda noastră, doar http://www.aia-proiect.ro/ și câteva proiecte de casă cu mansardă ne pot ajuta și o să vă povestesc cum am ajuns la această concluzie.

Visul

Căci este o concluzie realistă a unui vis vechi. Visul a fost mai întâi singular, al meu, deși cred că toți adolescenții de pe pământ l-au avut când s-au trezit că au crescut și vor să zboare înspre viață.

Apoi, cunoscându-ne, eu și el, a devenit un vis comun. N-o să vă spun povestea noastră, sunt pași în ea mai obișnuiți și totuși mai personali decât pașii obținerii unui certificat de urbanism și a unei autorizații de construcție a unei case, cu un proiect viabil de a-i trece pragul într-o zi foarte apropiată din viitor.

Dar pot să vă spun povestea visului. A început într-o vară, când am ajuns, cum ajungem de multe ori prin locuri neprogramate, la casa de vacanță de la munte a unei prietene.

Am fost, din clipa în care am intrat pe alee și până am plecat, fascinați de tot. De combinația aceea de piatră pe dinafară la bază, o piatră fără forme și culori fixe ce ne-amintea de Fred și Barney, cu lemnul lăcuit care-o continua și se continua și pe dinăuntru, dându-i o căldură incredibilă. Pluteai pe cald privind pereții și bârnele interioare care delimitau spațiile. Scările interioare, într-o fiabilă spirală fină și nestresantă, parcă se schițau și ele singure. Totul făcea parte dintr-un tot. Om, munte, mobilă, pereți se contopeau într-o desăvârșită simplitate, dând în același timp un aer de sofisticată intimitate.

Tatăl prietenei mele fusese arhitect într-o vreme în care te descurcai să îți faci singur o casă, timp, relații și bani să fi avut. Materiale găseai pe ici, pe colo, ponturi de oameni serioși la lucru mai umblau printre cei în domeniu, cam cum mergeau toate mergea și ridicarea unei case. Dar și siguranța era în mâinile tale exclusiv.

Noi, în afară de bani, nu avem altceva. Doar visul de a sta împreună într-o casă ca de vacanță în mijlocul orașului, unde avem o bucată de pământ pe care o donăm integral acestuia.

Alegerea

Iar în hățișul imobiliar de azi e greu să te descurci visând. Am început să căutăm, nici nu prea știam ce la început, o casă gata făcută și să vindem terenul sau una pe care să ne-o facem noi pe acel teren.

Au picat pe rând variantele dezvoltatorilor ale căror construcții obișnuiesc să ajungă la știrile de la ora 17 din tot felul de motive, ale caselor sau apartamentelor la cheie gri sau roșie, nici o cheie-curcubeu nu ne-a mulțumit așteptările. Combinațiile de demolabil plus reconstruibil, intrări separate în curți comune, etaj în vilă, casă mansardabilă… O vrem mansardată, nu mansardabilă devenise deja lait-motiv.

Apoi firmele de proiectare și construcții. Pe rând. Eliminăm rapid firmele-fantomă, se cunosc ușor după site-urile primitive, lipsa feedback-urilor, pagini unavailable, telefoane nealocate, o adresă înregistrată la Registrul Comerțului și atât, de multe ori probabil nici Dumnezeu nu știe ce e în spatele acelei adrese.

Proiectul

Plecând de la un proiect de bază conform standardelor in vigoare și continuând cu sisteme optime de încălzit, iluminat, eliminat deșeuri, tehnologie și electronică de ultimă generatie, anvelopare, izolare termică și fonică, noi voiam totul, doi, trei, zece, o sută în unu, cum se spune, dacă se putea.

Arhitectul

Dar mai presus de toate, dincolo de acte și hârtii pe care, într-un fel sau altul, cu variații relative de preț, căci sunt totuși niște taxe reglementate, le-am rezolva oricum, totul începea și se termina cu un proiect.

Va fi o casă în a cărei aură să ne conturăm spiritul așa cum modelăm cu inima norii când iubim. O casă-n care toate anotimpurile de-afară să fie unul singur, sentimentul acela al căminului din care nu mai vrei să pleci.

Nu cea mai frumoasă casă din lume, ci a noastră.

O casă personală și personalizată.

Cum poetul își face versul pe scheletul propriului ritm interior, cum scriitorul înșiră vorbe într-un fel numai de el știut până iese textul care ajunge la cititor, cum pictorul are combinația lui de culori, pentru casă ne trebuia un arhitect.

Un arhitect care să ne înțeleagă fără a ne impune standardele lui fixe și preconcepute. Un Icar care să zboare înspre fiecare casă construită și să renască mereu în următoarea, ca pasărea phoenix. Un artist al desenului tehnic.

Hotărârea

Asta este povestea visului nostru. N-am făcut încă nimic, doar l-am visat în mansardele acelea închiriate. Dar am „proiectat” visul într-o realitate posibilă și imediată, printr-o programare la un prim dialog și semnarea unor prime seturi de hârtii cu aia-proiect, despre ai căror specialiști în toate etapele ne-am documentat și ne-au făcut să mergem pe mâna lor.

De mâine, luni, motiv perfect să-i redăm acestei zile a săptămânii valoarea ei de început, după încheierea contractului, vom depune cu încredere pe birourile specialiștilor toate detaliile visului nostru și vom aștepta cuminți întruchiparea lui.

Sfat

Sfat inițial i-aș spune, dacă tot am început acest text cu încheierea… Când ai posibilitatea financiară să îți alegi o casă, uită de calcule, le fac alții, și de bani. Nu suntem stăpânii Universului, cum cred unii, dar nici americani să ne mutăm din an în an și din stat în stat, în case-șablon sau în rulote. Avem în noi sămânța dorului de rădăcină.

Fă-o să fie casa din vis. Cu firma aia, aia–proiect.ro.

(Articol scris pentru ediția de toamnă #Superblog 2019, foto – aia-proiect.ro)