After Party SB

totalgirl.com.au

… Dincolo de toate a fost obișnuința. Ce repede se creează…

Două luni de scris cum ți se cere. Număr de cuvinte, temă, uneori alineat. Libertate doar în idee, pliată pe un cadru fix, mai tai din margini, mai îndoi, mai tragi de, pînă-ncape milimetric ideea ta în cadrul lor.

Din două-n două zile – proba curentă. Gînd inițial – ce treabă am eu cu… Gîndul doi – eu am vrut asta, apoi gîndul trei – pot să nu o fac, nu se-ntîmplă nimic. Și-apoi gîndul final – ba o s-o fac, tocmai pentru că pot.

Văd încă cuvinte albastre peste tot. Văd linkuri unde nu-s, îmi vine să le pun unde n-au ce căuta, caut dintr-un reflex proaspăt reclame mascate în tot ce citesc, cam știu din ochi cît sînt 500 de cuvinte…

Am învățat din mers de la alții multe, inclusiv ce-i baubaul de SEO. Acuma nu mă mai sperii de el, dar nici nu m-am atașat. SEO e SEO și eu sînt eu. Nihil sine Deo (rîsete…).

Ce nu mi-a plăcut la concurs n-o să spun vreodată public, e unfair. Le-am spus la timpul lor pe grupul privat SB și n-a fost monolog. Merită, pe bune, să ai și nemulțumiri cu ei.

Nici micile răutăți gratuite nu-s noi sub soarele meu. Noi și mereu bine-veniți sînt doar oamenii foarte, foarte mișto și am cunoscut acum, cu SB, asemenea oameni. Dacă la primele am devenit imună, la oamenii cu suflet bun sînt din ce în ce mai vulnerabilă.

În clipa asta m-aș jura că nu mai intru-n poveste. Deși pentru unii sponsori aș mai scrie cu drag. Deși nu-mi doresc să scriu pentru sponsori, ci pentru mine. Deși nu regret experiența. Aș fi regretat să nu încerc.

SB pentru mine nu a fost despre faptul că știu să scriu, ci despre cum scriu despre ce nu știu uneori nimic.

SB mai e, printre altele, și un concurs social.

Am avut două feluri de frustrări.

Aia că eu știu că scriu bine și cîștigă un articol plat sau sec. Faza se rezolvă conștientizînd că-i un concurs comercial, nu literar, dacă îți dorești să se rezolve, se poate. N-aș fi spus-o, dar știu că mai sînt ca mine, new entries din alte sfere decît advertorial și advertising.

Și notele. Nu în general, că n-am contestat nici una, ci unele anume. Sînt 100 puncte la toate probele și fiecare probă e cu premiile ei. Eh… și momentul teribil vine cînd tu iei 99 și e doar premiul 1. Sau iei 98 și-s doar premiile 1 și 2. Sau iei 97 și n-au și mențiuni. Le-am trăit pe toate și nu o dată. Dar trece și asta, mai ales cînd începi să descoperi un tipar aici (alte rîsete…).

Și d-aia ziceam că-i social concursul înainte de a fi comercial, că ți le poți expune pe toate și comenta pertinent cu ceilalți. E mare lucru și nu-i posibil oriunde, iarăși știu ce zic.

La urma urmei, viața nu-i despre a cîștiga concursuri, ci despre a cunoaște oameni și a trăi întîmplări.

Palmaresul meu momentan, că nu-s toate notele gata și sigur sînteți curioși, eu aș fi, e un premiu 1, două premii 2 și una sau două mențiuni, nu mai știu exact.

Dacă rămîne singurul meu SB, le mulțumesc celorlalți superbloggeri pentru multe, cu admirația particulară pentru calmul organizatoric…

Iar vouă… că am #rezistat, și aici încap mai multe articole separate… Fără voi n-avea atîta farmec.

Fără voi, fără ei, fără multe.

Căci premiul de excelență, pentru mine, e să nu fii singur în povești.

Articolul After Party SB a fost scris pentru c-am vrut eu, la terminarea ediției de toamnă SuperBlog 2019; 611 cuvinte în Word Counter-ul meu…

27 de gânduri despre „After Party SB

  1. Bafta! Asteptam impresii si poze din gala. Bine ai scapat! cu bine… Ti-ai demonstrat tie ce ai avut de demonstrat, iar noua ca desi sensibila si fragila, poti cara pietre de te motivezi. 🙂 Pupiciii Esti premianta noastra, oricum.

    Apreciat de 3 persoane

  2. Ne bucurăm pentru tine, cei din galerie; și mai avem cel puțin încă două prietene!
    Orice s-ar întâmpla, ai fost și ești la mare înălțime –
    oricum, față de cât ai scris aici, vorbele noastre par goale –
    nu acoperă frustrările și euforiile tale.
    Mulțumim, Issa!

    Apreciază

    1. Nu trb să-mi mulțumești, ești aici că vrei tu și că-ți place, eu – vouă, la urma urmei poți să te plictisești citind chestii care nu te interesează. Mi-a și zis cineva, nu mai știu cine, că a citit doar jumate dar îi plăcuse ceva anume și am fost super încîntată de sinceritatea aia 🙂

      Apreciază

  3. E normal ce zici, cum e firesc ce spun, eram și noi pomeniți că ne-ai simțit pe-aproape.
    Nici nu pot să cred că datorită unor multe articole foarte bune a trecut atât de repede timpul;
    ne va lipsi, dar știi ce-am simțit? ceva ne aparține și nouă din realizările tale!
    poți să crezi o așa aberație? tu ești de vină, ne-am molipsit și noi de cursa voastră,
    ați alergat bine…, era de așteptat să ținem și noi cumva pasul, măcar de departe

    Apreciază

    1. Mulțumesc…!
      Așa am crezut și eu inițial, că-s 30-31, dar au fost „doar” 28 de probe și probabil că-n jur de 1 or fi toate notele gata. Sau poate nu e-n fiecare an fix la fel, nu știu, n-am un an de blog 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  4. „Căci premiul de excelență, pentru mine, e să nu fii singur în povești.” – Foarte frumos spus, vorbind despre povesti si gandind la cruda realitate. As indrazni sa adaug o gluma (serios acuma): Singurătatea e atunci când nu ai cu cine vorbi după orgasm. (ceea ce desigur ca este valabil pentru toate tipurile de orgasm, inclusiv cele intelectuale, sau mai ales acelea 🙂 ) Si as adauga ca (vorba unui a-mic de pe un blog alternativ pe care-l frecventam amandoi – era sa zic impreuna): Va urez o seara binecuvântata cu liniste si pace în Suflet,

    Apreciat de 1 persoană

    1. Trecînd cu pudoare reală, adică nu de complezență, peste orice presupuse orgii… intelectuale, chiar mi-aduc aminte că am citit azi comentariul respectiv (era un comentariu, nu?) cu pacea și liniștea și mi-a plăcut. Dar nu mai țin minte nici la cine și nici cine l-a scris.
      Mulțumesc pentru aprecierea dedusă 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    2. Eeee, cu placere, dar as indrazni sa avansez ideea ca nu orice orgasm inseamna musai orgie… Sa nu exageram acuma… Noi n-am zis nimica despre orgii… Mai ales ca acelea n-ar garanta musai nesinguratate. Nu?

      Apreciază

  5. Jocul pe care-l propuneti aduce a intertextualitate. Pe Arca (pe orice arca) totul este intotdeauna si oricand posibil, pentru ca acela este un spatiu imaginar atemporal. Desigur ca am putea miza pe unele castiguri acceptand sa glisam ludic (cu asemenea usurinta) intre felurilte spatii pe care le populam cu fiinta noastra, dar cu conditia sa ne asumam si inerentele riscuri. Ni le asumam? Sunteti oricand binevenita pe Arca… La Vama Veche… Dilema Veche… Cine stie… Puteti veni acum, peste 10 ani sau chiar in urma cu 30 de ani… d-voastra decideti… 🙂

    Apreciază

    1. Cînd mă mut de pe… Delea Nouă :))
      Tocmai am călatorit două luni în atîtea timpuri, că-mi trebuie momentan o ancoră solidă în prezentul imediat, dar merci de invitație 🙂

      Apreciază

  6. Cu placere, dar (deh, fortat sa fiu atent la detalii) as mentiona ca nu va invitasem sa va mutati cu totul pe Arca lui Goe (nu pareti a fi entitatea/persoana care sa aiba nevoie sa fie salvata de la Potop pe o Arca), ci (doar) sa veniti in vizita, din cand in cand, Desigur ca niciodata este si acela un timp… Nu? Mai ales in spatiile virtuale si atemporale cum se intampla sa fie HUVACA.
    P.S. Calatoriile acelea pe care le pomeniti, presupun ca vor fi sursa de inspiratie pentru viitoarele d-voastra povesti. Spor la scris va doresc.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.