totalgirl.com.au

… Dincolo de toate a fost obișnuința. Ce repede se creează…

Două luni de scris cum ți se cere. Număr de cuvinte, temă, uneori alineat. Libertate doar în idee, pliată pe un cadru fix, mai tai din margini, mai îndoi, mai tragi de, pînă-ncape milimetric ideea ta în cadrul lor.

Din două-n două zile – proba curentă. Gînd inițial – ce treabă am eu cu… Gîndul doi – eu am vrut asta, apoi gîndul trei – pot să nu o fac, nu se-ntîmplă nimic. Și-apoi gîndul final – ba o s-o fac, tocmai pentru că pot.

Văd încă cuvinte albastre peste tot. Văd linkuri unde nu-s, îmi vine să le pun unde n-au ce căuta, caut dintr-un reflex proaspăt reclame mascate în tot ce citesc, cam știu din ochi cît sînt 500 de cuvinte…

Am învățat din mers de la alții multe, inclusiv ce-i baubaul de SEO. Acuma nu mă mai sperii de el, dar nici nu m-am atașat. SEO e SEO și eu sînt eu. Nihil sine Deo (rîsete…).

Ce nu mi-a plăcut la concurs n-o să spun vreodată public, e unfair. Le-am spus la timpul lor pe grupul privat SB și n-a fost monolog. Merită, pe bune, să ai și nemulțumiri cu ei.

Nici micile răutăți gratuite nu-s noi sub soarele meu. Noi și mereu bine-veniți sînt doar oamenii foarte, foarte mișto și am cunoscut acum, cu SB, asemenea oameni. Dacă la primele am devenit imună, la oamenii cu suflet bun sînt din ce în ce mai vulnerabilă.

În clipa asta m-aș jura că nu mai intru-n poveste. Deși pentru unii sponsori aș mai scrie cu drag. Deși nu-mi doresc să scriu pentru sponsori, ci pentru mine. Deși nu regret experiența. Aș fi regretat să nu încerc.

SB pentru mine nu a fost despre faptul că știu să scriu, ci despre cum scriu despre ce nu știu uneori nimic.

SB mai e, printre altele, și un concurs social.

Am avut două feluri de frustrări.

Aia că eu știu că scriu bine și cîștigă un articol plat sau sec. Faza se rezolvă conștientizînd că-i un concurs comercial, nu literar, dacă îți dorești să se rezolve, se poate. N-aș fi spus-o, dar știu că mai sînt ca mine, new entries din alte sfere decît advertorial și advertising.

Și notele. Nu în general, că n-am contestat nici una, ci unele anume. Sînt 100 puncte la toate probele și fiecare probă e cu premiile ei. Eh… și momentul teribil vine cînd tu iei 99 și e doar premiul 1. Sau iei 98 și-s doar premiile 1 și 2. Sau iei 97 și n-au și mențiuni. Le-am trăit pe toate și nu o dată. Dar trece și asta, mai ales cînd începi să descoperi un tipar aici (alte rîsete…).

Și d-aia ziceam că-i social concursul înainte de a fi comercial, că ți le poți expune pe toate și comenta pertinent cu ceilalți. E mare lucru și nu-i posibil oriunde, iarăși știu ce zic.

La urma urmei, viața nu-i despre a cîștiga concursuri, ci despre a cunoaște oameni și a trăi întîmplări.

Palmaresul meu momentan, că nu-s toate notele gata și sigur sînteți curioși, eu aș fi, e un premiu 1, două premii 2 și una sau două mențiuni, nu mai știu exact.

Dacă rămîne singurul meu SB, le mulțumesc celorlalți superbloggeri pentru multe, cu admirația particulară pentru calmul organizatoric…

Iar vouă… că am #rezistat, și aici încap mai multe articole separate… Fără voi n-avea atîta farmec.

Fără voi, fără ei, fără multe.

Căci premiul de excelență, pentru mine, e să nu fii singur în povești.

Articolul After Party SB a fost scris pentru c-am vrut eu, la terminarea ediției de toamnă SuperBlog 2019; 611 cuvinte în Word Counter-ul meu…