Anti Black Friday (2)

Ce-mi place asta cu partea a doua, mă duce cu gîndul la filme și parcă mai uit că e real.

Nici nu știu la ce e partea a doua, la emag, la black friday… mai degrabă la scaune, trebuia să zic Drumul scaunelor.

De fapt, în partea a doua protagonist e Cargus.

Să reluăm. Comand eu 23 de scaune pentru școală, întîi de la cel, că erau mai ieftine, unde nu puteam comanda mai mult de 5 pe comandă, fac din greșeală vreo două comenzi de 5 scaune și le anulez, comandîndu-le de la emag.

Cum emag mi-a zis că le livrează pe 28 nov, între timp universul și-a propus să nu mă plictisesc. Așa că primesc întîi niște mailuri de la cel că au toate scaunele cerute de mine și să dau un telefon luni.

Vă reamintesc, totul a început de black friday.

Mai trimit un mail la cel, spunînd că e anulată comanda.

Luni primesc mesaj de la curier că vine cu scaunele. De la cel. Sun la nr de telefon din sms și spun să nu vină, că nu mai e valabil. Ok, zice.

Între timp, mă sună unu de la emag, să confirm. Confirm.

Miercuri, sună un curier, fără sms, fără nimic înainte, că el mi-a adus scaunul, sînt acasă..?!? Mă crucesc și zic care scaun, explic iar și insist, nevenindu-mi să cred: cum, chiar aveți un singur scaun, nici măcar 5, cum era în comanda greșită? Da, doamnă, unu. Încep să mă plictisesc și îl trimit frumos la plimbare.

Între timp, vineri primesc sms de la emag că sînt la curier (cele 23 de scaune) și ajung la mine luni sau marți. Fericire mare, luni nimic. Marți la ora două vine sms-ul de la Cargus că vin scaunele.

Calculez rapid și-l sun pe curier, vine acum? Că mie-mi trebuie 30 min timp să ajung la școală. Nu, că pe la 8. Seara. Încă politicoasă, îi explic că la 16 se închide clasa și nu are cine să le primească și nici unde să le las(e). De altfel, la ora 20 pleacă și bodyguarzii acasă, e pustiu p-acolo la opt jumate seara.

Zice că a priceput și nu-i problemă, le lasă colegului de mîine, cu specificațiile de rigoare, adică să dea un mesaj pînă-n 14.30 și să vină pînă-n 15.00.

Și-și face datoria de curier, seara la 21.00 trimițîndu-le înapoi în depozit, pe motiv că am refuzat eu livrarea.

Mă rog, îmi zic, trebuia sa scrie și el ceva în hîrtiile lui și mă culc liniștită.

A doua zi, adică ieri, cum pînă la 14.30 nu s-a întîmplat nimic, am sunat direct la Cargus. Roboței, convorbire înregistrată, apăsați tasta etc și apare una pe fir cu care m-am certat cît am putut eu de mult, ea explicîndu-mi că ei lasă colete și la ministere, să las banii la cineva, că așa face toată lumea.

I-am spus că-i tîmpită (politicos, că na înțeles nimic). Nu am cui să las 1600 lei, că vin ei cînd ajung. Școala nu e minister, unde e cineva fără treabă la orice oră. Nu pot s-o scot pe diriga din oră că au venit scaunele. Secretarele și bodyguarzii sînt cu schimbul și la ora 16 se termină programul și la secretariat, de unde să știu eu cine e prin zonă cînd vine Cargus…?!? Iar alt părinte liber ca mine nu-i, să păzească disponibilitățile Cargus.

Stabilim, eu și operatoarea telefonică, cu ton crescut deja, că mîine, adică azi, pînă-n ora 15, în măsura posibilităților

O să fac altă dată analiza stilistică a sintagmei ăsteia tembele, măsura posibilităților. Acum mă gîndesc pur și simplu că, dacă nu vin nici azi, îi dau naibii de tot și o să sun la nr ăla de telefon dat de cel, să mi le trimită ei. Că tot ziceau că le au și le livrau și a doua zi.

P.S. Poza cover e link-ul din sms, care, cum se vede, e inexistent.

20 de gânduri despre „Anti Black Friday (2)

  1. Și chiar în „măsurile (sic) posibilităților”… Mi_ai amintit de o replică a unui auditor :”trebuie făcute demersurile necesare” (😀), replică folosită în toate situațiile, fără să menționeze „demersurile”…
    O zi frumoasă! 🥰

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ohooo, tot aşa sunt deci. Am păţit-o de n ori. Telefoane peste telefoane, nervi peste nervi. Da, dacă nu are chef curierul să vină, o bagă pe asta că te-au căutat şi tu n-ai fost. Am sunat la unul şi eu, după sms-ul ăsta că s-a încercat livrarea, chiar aşteptam pachetul. A zis că a fost şi nu eram acasă. Unde aţi fost? La uşă. Serios? Eu am fost acasă. Poate n-am auzit eu, zice. Dar la ce număr aţi sunat la interfon, întreb. Doamnă, n-am fost. Dar n-am putut ajunge-n zonă şi trebuia să scriu ceva aici. Am zis că dacă de prima dată recunoştea asta eram prieteni. Aşa…
    Deci? Vreun semn, ceva? 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. „Trebuia să scrie ceva acolo”… Off, how I hate this 😦
      … Au venit. F mișto a fost. Le-am descărcat în curte și stăteam cu ele acolo. Din 3 oameni recomandați să mă ajute să le ducem în clasă, ioc, nici unu. Nu stiam ce sa fac.
      Si-a trecut un copil din clasa întîmplător prin curte… Scauneee, țipa, cu ochii mari, nu știu cum s-a răspîndit vestea, în 5 min erau toți jos și și-au luat fiecare scaunul să-l ducă în clasă… :))) mă simțeam în Păsările lui Hitchcook :)))
      Dar stai să vezi că nu am apucat să le mai număr și se pare că un copil n-are… așa că finalul – mîine.

      Apreciat de 1 persoană

    2. Da, şi eu. E mai simplu să fim noi de vină că n-au avut ei chef de livrare…

      Eh. Deci mare parte e rezolvată. Mă bucur. Îmi imaginez cum roiau toţi pe lângă ele 😀
      Sper să primească şi copilul ăla scaunul, ooofff.

      Apreciază

    1. Îmi sună a dramă shakespeariană, nu m-am prins 🙂
      Dac-am greșit pe undeva, zi-mi direct, m-a obosit operațiunea prea tare ca să mai gîndesc limpede…
      Dacă crezi că trebuia să tac… asta e exclus :)))

      Apreciază

    2. Nu, Issa! M-am referit strict la sistemul acela idiot care nu funcționează! Şi despre care poți vorbi mult şi bine că tot nu se va schimba nimic! Remarca cu tăcerea era pentru mine, adică ce rost are să-mi răcesc gura…
      Tu, Issa, să nu taci decât atunci când vrei tu…
      Te îmbrățişez!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Am verificat pe SMS. Și eu tot cu Urgent Cargus m-am luptat zilele trecute. Cred că e cel mai slab serviciu de curierat cu care am avut de-a face. Nu m-am certat prea tare că aveam nevoie de medicament (pentru motănel). și mi-era că se ”pierde” pachețelul.
    PS. Copiii nu mai stau în bănci?

    Apreciat de 1 persoană

    1. Eu n-am mai avut de mult de-a face cu ei, uitasem ca exista… Măcar nu-s între 9-17, ca celebrul Fan Curier :)) (desi, personal, chiar m-a dezavantajat acum programul asta!).
      Sper ca-i bine pisicelul ❤

      Ba in banci stau, dar asa de rapciugoase anul asta, si ele si scaunele… 😦 Banci nu putem sa le cumparam, ca-s prea scumpe, dar pe scaune tocmai le-am luat. Ocazie cu care am aflat, am mai zis parcă, că sintem printre ultimii care am facut gestul asta…

      Apreciat de 1 persoană

  4. Mno, pe de altă parte, și pe ei îi exploatează ca pe sclavi. E cam nebunie să lucrezi în curierat: obiectivele (targeturile) sunt făcute în așa fel încât, pentru a lua cât de cât ceva bani, trebuie să umbli de-ți iese limba, livrând foarte multe colete pe zi, la oameni pe care uneori nu îi găsești acasă, alteori trebuie să revii peste 5 minute etc, chestii care, adunate, ți-ar face imposibilă o distribuție în care să le satisfaci cerințele tuturor. De ce e așa? Pentru că patronii țin un personal care de-abia face față, deci minimum minimorum, pentru a mai economisi niște bani. Defectele sistemului se revarsă, evident, asupra șoferilor și clienților, dar cum concurența e-n fix aceeași situație, nimănui nu-i pasă.

    Apreciază

    1. Știu. Am o „pilă” la dpd la care apelez de cîte ori ajung în fază maximă de toleranță…
      Dar tot nu pot să nu mă enervez de fiecare dată.
      Mai ales de nepăsarea generală, care naște monstruleți la tot pasul.

      Apreciază

  5. Chiar este o problemă cu firmele de curierat. Acum vreun an, am ajuns să fac reclamație telefonic la unul dintre șefii unei astfel de firme. Motivul? Un „distins” curier uitase să-mi lase coletul, deși fusese cu alte colete în locaţia respectivă. L-am sunat într-un târziu și mi-a răspuns foarte nervos că n-am decât să mă duc eu după colet. Fiind în timpul serviciului acest lucru era exclus și i-am reamintit că vina era a lui, nu a mea, la care distinsul domn mi-a închis telefonul. Atunci am căutat pe internet contactul firmei de curierat și am sunat. Am avut norocul să discut cu managerul acesteia care, extrem de politicos, și-a cerut scuze, mi-a explicat că nu găsesc oameni potriviți pentru aceste posturi și m-a asigurat că voi primi coletul în acea zi, lucru care s-a și întâmplat. Ulterior acest șef a sunat să se asigure că l-am primit.
    De ce am povestit această întâmplare? Pentru a întări, dacă mai era nevoie, că stăm foarte rău la capitolul curierat.
    Te înțeleg, Issa. Știu ce sentimente trăiești.🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. 😦 îmi dau seama prin ce ai trecut… și sînt sigură că nu-i singura oară, ca și la mine și alții.
      Mai am o întîmplare de pomină, am uitat firma dar pot să mă uit pe fb, că m-am enervat rău atunci :))
      Eram la țară și comand niște bazaconii. Curierul îmi trimite mesaj și, probabil fiind sat, îmi cere să-i confirm prin sms. Și eu scriu „ref. la coletul nr…” și confirm. Și aștept. Și aștept. Și nimic… M-apucă, sun și ce crezi, curierul înțelesese că „ref.”, cu punct, subliniez, înseamnă refuz și a trimis coletul la mama lui. Sun pe șefii lui, mi-l trimit cu scuze în final, dar in ochii omului ăla am rămas vinovată, „da’ scrieți, doamnă, întreg, să înțeleagă omu’…”…
      No comm 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.