Gramatica altfel (5): limbajul de lemn

În măsura posibilităților, cu varianta în măsura tuturor posibilităților.

Adică promiți că faci ceva în măsura asta, apoi iei toate posibilitățile la rând și în final alegi o unitate de măsură pentru ele, ca să poți duce la capăt chestia respectivă.

Să presupunem că, uite, zic că vin mâine la tine în măsura tuturor posibilităților. Care-ar fi posibilitățile să ajung mâine la tine? Să am timp liber, sa fiu sănătoasă, să nu apară nimic neprevăzut, d-astea. Vax. Pică, deoarece, dac-am zis că vin mâine, e clar că știu de azi că am timp. E la fel de clar că-s și sănătoasă, nu promiteam cu 40° temperatură că te vizitez. Sau ziceam cinstit vezi că vin dacă-mi trece febra, excluzând alte bazaconii.

Rămâne neprevăzutul, care e mereu în poll position, chiar și când nu promitem nimic. Numai că neprevăzutul iese din orice calcul întotdeauna, n-are nevoie de specificații.

Și atunci numitorul comun, măsura respectivă a posibilităților îndeplinirii actului de vizitare…? Eu, rămân eu, care, dacă țin la cuvântul meu, trebuie să vreau să fac treaba asta.

Cealaltă sintagmă, facem toate demersurile necesare.

O să încep cu o scurtă povestire a Anei May dintr-un comentariu, cum că la o ședință oarecare s-a folosit această expresie nepomenindu-se nimic anterior și despre care ar fi fost demersurile respective. O povestire la care încă zâmbesc amuzată, dar care ilustrează perfect nulitatea expresiei.

Dar hai să-ncercăm o scurtă analiză și aici. Cum spuneam, zic că vin mâine la tine și voi face pentru asta toate demersurile necesare.

Care-ar fi acestea…? Să-i cer voie mamei, de exemplu, dacă mai sunt în situația asta. Să mă-mbrac, să m-aranjez, să am cartelă de metrou, să-mi amân alte treburi, eventual să mănânc înainte…

Eu cred că, în mod logic, am toate astea în minte derulându-se cumva când te-anunț că vin mâine la tine și e limpede că văd faptul posibil, altfel la ce-aș mai spune-o, nu…?

Idem pentru orice ședință, am un obiectiv, să fac o construcție, să efectuez un interviu, să orice. Chiar trebuie să umplem ședința respectivă și timpul tuturor cu niște etape normale ale unui obiectiv final, care ne privesc practic personal, în loc să ne vedem de treabă și să colaborăm eficient?

Deci, dacă doar ne prefacem că muncim sau trăim, atunci într-adevăr o să facem toate demersurile necesare, în măsura tuturor posibilităților, ca să nu se vadă că ne prefacem.

În concluzie, zic că ar fi frumos să nu ne mai pitim după niște expresii roase și nefondate când n-avem chef să ne facem treaba de angajat sau de om.

15 gânduri despre „Gramatica altfel (5): limbajul de lemn

  1. Dincolo de expresii precum cea analizată de tine sau altele ca: „voi face tot posibilul” sau „sunt șanse foarte mari”, e bine să ne uităm întâi la omul care le folosește. O promisiune e ca un jurământ, pe care unii îl încalcă fără probleme de conștiință, dar alții nu pot concepe să-l ignore. Nu-i nevoie de cuvinte mari, ci de oameni de cuvânt.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Excelentă analiză! Nu am folosit expresiile astea decât fortaţă de împrejurări 😀 (iată, încă una) împrejurările, aici, fiind neşte chestii din fişa postului. Uneori, mai trebuie să şi citezi din marii clasici în viaţă. Dar de acum încolo mă voi gândi la tine şi le voi evita chiar şi în condiţiile mai sus menţionate 😀

    Apreciat de 2 persoane

    1. Și eu… 😦
      Da, acolo bat toate. Nu le-aș fi băgat în seamă dacă nu le-aș mai auzi încă. Oricum spun degeaba, dar timpul lucrează de data asta bine, vor dispărea de la sine într-o zi, sînt destul de convinsă.

      Apreciat de 1 persoană

  3. Aceste expresii mă duc cu gandul la neimplicare sau superficialitate.
    Evident, când vrei sa faci un lucru îl faci.Faptele vorbesc mai mult decât cuvintele. Poate de aceea uneori, in relații sau situații deosebite, nici nu este nevoie de cuvinte.
    Să-ți spun că mi-a plăcut, chiar mult? Nu are rost, pentru că deja stii!
    O săptămână frumoasă! 🤗

    Apreciat de 1 persoană

    1. Normal, limbajul de lemn trebuie să acopere frumos o inactivitate. Azi l-am remarcat îndeosebi prin discursurile naționaliștilor, acum îmi dau seama…
      Săptămînă frumoasă și ție și, poate, mai călduroasă decît în București!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.