Eva.ro

Speram că, dacă-s mic și mut,
N-or merge drumul troienit,
N-or îndrăzni poteci de nefăcut,
Dar au venit, mămică, au venit.

La ușa codrului nu au bătut,
De țurțuri nu m-au scuturat,
Zăpada urmele le-a prefăcut
Și m-au tăiat, mămică, m-au tăiat.

De la topor am jalnic semn,
Să îl arăt nu mai am cui,
Mă doare corpul meu de lemn,
Că-s viu nu-i pasă nimănui.

Ne-ndeasă unii peste alții
Și lanțuri grele fac din sfori,
Apoi pun preț pe capul nostru,
Grăbiți mereu de sărbători.

Vin zile grele, mamă, sure,
Ei le petrec și-și fac cadouri,
În casa lor miroase a pădure,
Iar casa noastră plâng ecouri.

Publicitate