Speram că, dacă-s mic și mut,
N-or merge drumul troienit,
N-or îndrăzni poteci de nefăcut,
Dar au venit, mămică, au venit.
La ușa codrului nu au bătut,
De țurțuri nu m-au scuturat,
Zăpada urmele le-a prefăcut
Și m-au tăiat, mămică, m-au tăiat.
De la topor am jalnic semn,
Să îl arăt nu mai am cui,
Mă doare corpul meu de lemn,
Că-s viu nu-i pasă nimănui.
Ne-ndeasă unii peste alții
Și lanțuri grele fac din sfori,
Apoi pun preț pe capul nostru,
Grăbiți mereu de sărbători.
Vin zile grele, mamă, sure,
Ei le petrec și-și fac cadouri,
În casa lor miroase a pădure,
Iar casa noastră plâng ecouri.
Se mai întâmplă 
Legat de versul cu ușa codrului, dă-mi voie să citez pe alții mai în temă:
ApreciazăApreciat de 5 persoane
Omul are dreptate! Aici la noi mai fiecare țăran are o parcelă cu braduleți.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
@Ioan, și de ce nu-si impodobeste fiecare țaran bradul din parcela lui?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu cred ca inteleg întrebarea!
ApreciazăApreciază
Nu stiu nici eu sa ma exprim mai exact, dar parca sa plantezi, cresti si vinzi copaci nu-i la fel cu plantatul, crescutul si vindutul rosiilor, ceva de genul asta.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E in esenta acelasi lucru doar perceptia noastra e alta. E la fel cu diferenta dintre a manca porc sau caine/pisica.
ApreciazăApreciază
Nu te contrazic filosofic, dar practic mi se pare și mai rău…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Aldus, orășenii ăștia… din comentariile tale cumulate numai defecte le reies, fac mult zgomot și nici nu pricep nimic.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
O tristețe sfâşietoare m-a cuprins…am crescut pui de brazi în copilărie…ştiu cât de sensibili sunt şi cât de greu se înalță…şi tot din copilărie nu mai fac „pom de Crăciun”! Mă dor rănile pădurii…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Da… lasă plantațiile lui Ioan și Aldus, omu’ nostru taie liniștit din păduri ce vrea, nu mai zic de scară națională, că nu-s expertă, dar văd la țară, vara, la munte, undeva între Vîlcea și Pitești, pe românul obișnuit. Din ce în ce mai multe cioturi.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
In copilărie, umblam cu mama la plivit puieții de molid, în pepinierele ocolului sivic. In adolescență, ani la rând, am umblat la secerat iarba de pe lângă puieți, pe multe coaste ale Călimanilor. Făceam şi noi, tinerii, un bănuț. Ştiu cât de greu se înalță…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 ce drăguț!
Eu doar am citit. Și am mai văzut la cei cîțiva, foarte puțini, brazi din grădinile blocului. De fapt, doar 3 am în minte. Și i-am cunoscut cînd erau deja pe la etajul 2 pe toți…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cat de curând o sa am o mica plantație de brazi, având în vedere ca eu cumpăr doar brazi în ghiveci pe care în primăvara ii replantez în gradina☺️
ApreciazăApreciat de 5 persoane
Wow, ce frumos…!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să am o curte și-n brăduț, sau cîți or fi, sigur aș atîrna ceva prin ei :)) ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Astept ziua in care o sa ne fie milă de salată, pătrunjel sî conopidă!😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))))) e ok, nu-s vegană!!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Iar cu conopida am chiar mari „probleme”, îi dedicasem un text cîndva pe fb, „problema” ei e că e cea mai bună murătură, dar cea mai scumpă și, după ce că costă atît, cînd o pui în chiuvetă și-o tai mai rămîne jumate din ea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu sunt cel puțin o jumatate de an dar in perioada aceea nu am mila de verdeturi cum nu am milă in rest de rest!
ApreciazăApreciază
Normal, fiecare sîntem după interesul momentan 🙂
ApreciazăApreciază
Și pe mine mă doare sufletul pentru toți brăduții ce sunt tăiați an de an, fie ei plantați special pentru Crăciun. Tot copaci sunt și din ce în ce mai puțini la noi în țară. Cei mai mulți nu înțeleg că aerul pe care îl respirăm și de la ei vine. Iar clima s-a modificat dramatic în primul rând pentru că ei, copacii, sunt tot mai puțini. E trist, foarte trist și, din păcate, perpetuu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E in toate felurile de urit. Nu mai stim ce sa mai rupem, stricam, darimam, ca s-avem noi loc sa ne distram.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trist! foarte, foarte trist! Şi atât. Eu am brad artificial. Am avut un puiuţ de brad în ghiveci. Într-un an, a crescut foarte puţin, insesizabil. Până să ajungă gata de împodobit durează. Şi nu mai zic nimic.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Issabela, dacă sunt plantați special în acest scop – și am auzit că da -, atunci nu-i mare diferență între tăierea lor și scoaterea cartofilor toamna sau ruperea unei flori pentru a o dărui iubitei. Și nu zic că-i un lucru minunat, dar ce deplângem, de fapt? Despre drama florilor rupte am văzut păreri, chiar de la fete, dar n-am auzit încă pe nimeni să deplângă soarta cartofilor. E tot o plantă, o distrugem când îi smulgem tuberculul din pământ, de ce ar fi mai puțin crud decât tăierea unui brad special plantat în acest scop? Știi? Nu știi.
Ei bine, eu știu (tot eu trebuie să vă fac temele 😀 ): pentru că, în timp ce cartoful ne asigură hrana, bradul este doar o chestie de ornament, la care am putea renunța. Din punctul ăsta de vedere, tăierea brazilor echivalează cu ruperea florilor, în timp ce culegerea legumelor are o anumită justificare dată de faptul că nu putem trăi doar cu aer. Dar nu este identică cu drama despădurii, atunci când acești brazi sunt plantați special în acest scop și nu parte a unui codru des. Lucru, totuși, esențial. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu faci temele cum ai învățat din cărți, dar te-ntreb eu, uman și extrașcolar, așa, după ore, între noi, chiar are rost să plantezi hectare de flori și brăduți ca să le tai, de ornament, și să pui alții șamd?
Nu văd esența acțiunii.
Mă rog, sociologic, dai de lucru unor categorii de oi, sau cum era.
P.S. Tot eu, sau și eu, eram și cu florile în vază 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu nu cumpăr brad de sărbători. Dar nici nu pot critica sistemul. Pe de-o parte, cumpărătorul este evident mulțumit, altfel n-ar cumpăra. Pe de alta, vânzătorul are din ce trăi (altfel, trebuie să inventeze altceva, mai ales dacă e la țară; cum ar fi să taie păduri, în loc să planteze brazi?). Legat de ce simte bradul în sine, asta ridică o întrebare și mai interesantă. Bradului nu-i place că va fi tăiat, dar bradul n-ar fi existat în afara acestui sistem. Dacă l-ai întreba pe brad: ești de acord să intri în viață, știind că peste un an sau doi sau trei vei fi tăiat, și bradul ar putea vorbi, habar n-am ce ți-ar răspunde. Una peste alta, eu nu sunt un adept al omorârii plantelor (și cu atât mai puțin al animalelor), dar nu cred că-i o temă esențială de dialog. În afară de asta, eu am făcut o remarcă punctual, legat de faza cu „codrul des”, care înțeleg că nu se aplică la majoritatea brazilor cumpărați în zilele noastre.
ApreciazăApreciază
Ba am înțeles perfect, știam că există plantații de „brazi de Crăciun” (parcă zic „găini crescute la sol”).
În cazul plantațiilor, deci, e chiar crimă cu premeditare.
Mă bucur că nu-ți cumperi brad. Dac-aș fi singură, nici eu n-aș avea. Dar am copii și mă supun tradiției, mai fac și d-astea.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ahaha, deci un om care-și cumpără brad le ia apărarea brazilor, certându-se pe tema asta cu unul care nu-și cumpără și căruia poate-i pasă mai puțin. 😀 Te face să te-ntrebi ce ne motivează să scriem despre un subiect sau altul.
PS: Ați putea lua unul artificial. Nu moare niciun copac, nu aveți de strâns acele după el și nu trebuie să-l schimbați la anul. 🙂
ApreciazăApreciază
:))) am zis „n-aș avea”, nu ”n-aș cumpăra”…! Sînt la al doilea artificial, primul a ținut vreo 6-7 ani, apoi au început să-i cadă acele cum îl atingeai, precum celui natural. Și nu l-am aruncat, să poluez, ci l-am dus la țară, de decor la nevoie.
Aștept aplauze.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da’ există locuri unde se pot arunca chestii din plastic și artificiale, așa că nu văd de ce aș aplauda un efort nenecesar. 😀
ApreciazăApreciază
Chiar mîine mă uit dacă mai sînt la locurile știute tomberoanele alea imense colorate diferit, parcă nu mai sînt de ceva timp în raza mea vizuală care înregistrează automat.
ApreciazăApreciază
Foarte frumoasă poezia, felicitări! 👏
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
PS: „din cauza” ta am scris si eu o poezie! :). Seara linsitita iti urez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)) greu cu microbul poeziei…
Mulțumesc, la fel!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cutremurătoare poezia ta. Taie n carne vie. Faina. Pupici
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cam așa-mi vine-n perioada asta mereu, cînd îi văd aruncați printre blocuri. Am vrut să fac ieri niște poze, dar n-am mai avut chef…
Mulțumesc, pupicei 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Copacului, de orice tip; îi stă în natură. Vrea cineva neapărat să aibă un pom viu împodobit? Să și-l planteze în fața blocului, în curte, în ghiveci! E un obicei barbar… de fapt, e doar o fiță stupidă. La fel de bine poți lua un brad artificial care e tot la fel de frumos și nu implică moarte… am citit câteva comentarii care… în fine!
mulțumesc, issa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, și eu gîndesc că sîntem plini de snobisme tradiționale pe care le tot ducem, la rindul nostru, mai departe… uneori și eu, din inerție, scriu dar fac. Bine, nu în cazul bradului, dar mai sînt destule.
Cu drag, Mishuk – uite că a ieșit ca finalurile tale :)))) ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ești grozavă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Trist!!!! Eu am plantat un bradut acum 3 ani in curte si abia daca a crescut 10 cm… Ii trebuie f mult timp sa ajunga la maturitate… Deci este trist ce se intampla cu padurile noastre… Tocmai de aceea am brad artificial de mai bine de 10 ani. este adevarat ca nu are acelasi farmec, nu se simte mirosul de brad in casa…dar trecem peste…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Totul pentru confortul… de fapt nici măcar confort, ci distracția noastră…
Mulțumesc pentru comentariu, bine-ai venit, să fie într-un ceas bun 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu sunt pentru brazii vânduţi cu ghiveci. Și grădină, îl poţi planta. Nu ai, îl duci înapoi. Dacă îl plantezi în grădină, în câţiva ani ai bradul tău și nici nu trebuie să-l tai. Îl împodobești acolo.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
*Ai grădină…
ApreciazăApreciază
E idealul… Tare mult mi-ar plăcea așa și mie…!
ApreciazăApreciat de 1 persoană