Două cîntece se mai auzeau în grădina de vară
Cîntate surd, înăbușit și fără lege
De la-nceputul timpului și pînă-n fiecare seară.
Două cîntece…
Și amîndouă, cînd timpul s-a sfîrșit, plecară.
Două cîntece rezistau în grădina de vară,
Cîntate surd, înăbușit și fără lege
Pe două corzi străine
Din mutilata miilor de ani vioară.
Două cîntece…
Și amîndouă, cînd corzile s-au rupt, plecară.
Se mai întâmplă 
Poate au luat drumul către mine, deși n-am grădină de vară. La tine vor veni altele.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Nici eu n-am, erau prin vecini; or fi-nghețat, or fi călătoare, vorba ta, dacă le prinzi p-acolo dă-le, te rog, o partitură nouă 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Două cântece, „de la inceputul timpului”, eu le vad un fel de Phoenix, renasc- revin… până spre seara.. Când se sfârșește timpul??? 🙂♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Habar n-am. E veche tare poezia, nu mai știu ideea inițială, doar că scrisesem Timpul cu majuscule și ieri m-am răzgîndit 🙂
Cred că depinde care timp, al cui, ăla mare, al tuturor, ăla mic, al fiecăruia în parte… 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Imi place sa ”tes”. Si Timpul mi-ar fi placut, dar tu stii ce-i mai bine, si-mi place, si-i perfect, chiar. Pupiciiii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă au plecat împreună – e de bine.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cea mai frumoasă interpretare, probabil nici a mea n-o fi fost.
Mulțam, Albinuță 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cine ştie pe unde s-or fi oprit…
Sau poate că încă n-au ajuns la destinaţie.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🙂 sigur mai auzim acorduri dacă ciulim bine urechea interioară.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Acum frumos ar fi să ne spui și care sunt cele două cântece.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cine mai știe, nici eu nu mai știu, e prea veche… Presupun că doi oameni, numai iubirea și dreptatea mă interesau și nu pare o poezie războinică 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană