Deci.

Acuș, în ordine, o să fim și noi prezentați, că nu prea știe cu care să-nceapă.

Eu sînt Muțu-Țuțu. Mai pe scurt, Muțu, așa mi-a zis ăla micu’, copilul uman. Mă rog. M-am învîrtit prin jurul blocului cu rudele mele vreo 6 luni, ba stăteam, ba nu la mîngîieri, mai mult nu, pîn-am răcit și m-am lipit de scară. M-a găsit o fată și m-a dus într-o casă, unde-am stat vreo săptămînă pe sub mobile, nici glas n-aveam, că eram răgușit, și nu mă găseau. Se tot strîmbau la mine și-mi dădeau chestii pîn-am cedat, din plictiseală, și ne-am împrietenit. Am dus-o așa pînă m-am făcut tun și-am vrut afară înapoi. Am tot avut niște dispute, mă căutau seara și mă luau pe sus, dar m-am impus, eu sînt pisic de cartier, deja am 4 ani și-s mare mahăr pe-acolo, acum e totul ca mine, mă duc doar cînd vreau eu prin casa aia, uneori lipsesc și cîte două săptămîni, depinde ce treabă am.
Ca să nu mai zic că s-au încurcat și cu alți puradei de pisici prin casă care mă cam stresează…

Eu sînt Bibicu. Dintr-un subsol de origine, eram 3 și tot o fată m-a ales și m-a dus într-o casă, la etaj. A avut ea niscaiva probleme cu ai ei, că la ei e altfel cu părinții, tatăl uman a mîrîit bine o perioadă, dar probabil eram tare drăgălaș și cuminte și a renunțat, acum sîntem prieteni. Cu ei, oamenii. Cu Muțu nu mai sînt prieten de cînd am crescut, probabil îl invidiez în taină, deși cînd eram mici m-a primit frumos. Mai degrabă indiferent, dar în fine.
În rest, sînt incredibil de bleg și de mofturos la orice, abia de torc, chiar nu-nțeleg ce-au cu mine de vor musai să mă audă torcînd, parc-aș fi pluș cu baterie.
Mi-e frică de scară, de ieșit afară, m-au dus cu lesa de cîteva ori și m-am supărat.
În rest, cumințel foc, doar că nu stau unde mă pun ei, ci unde vreau eu. Pisic de casă ideal, am deja 3 ani și mi s-a schimbat și viața-n bine mult de cînd au adus-o și p-aia mică p-aici.

Eu sînt Țuțuc. Ce nume-o mai fi și-ăsta, dar trecem peste, răspund la el. De fapt, răspund la orice, e de-ajuns să mă privești că torc cît pentru toți pretențioșii ceilalți la un loc.
Eram într-o roată de mașină, nu știu cum am ajuns acolo, că nu vedeam, aveam ochii lipiți și urlam ca din gură de șarpe. Doar-doar oi deranja pe cineva, să mă caute.
Ceea ce s-a și întîmplat, m-a găsit o femeie, s-a speriat și m-a dus la doctor (brrrrrrr…), apoi a vrut să scape de mine. Găsise pe cineva, dar aia a preferat alt pui în locul meu, apoi pe altcineva, dar au avut ceva dispute și nu m-a mai dat… și-așa am rămas.
Bine, între timp se atașaseră toți de mine. Că-s pisică de pisică, foarte deșteaptă, sprintez la orice oră din zi și noapte, mănînc orice, mă aciuez prin cele mai ciudate și nepermise locuri și alte calități pisicești.

Acum, la sfîrșit, niște poze cu noi amestecați, care cu care, nu mai contează.

Ideea prezentării noastre a venit de la Albinuță, căreia îi mulțumim. Și mai făcuse și Constanța treaba asta prin vară, iar îi mulțumim și nu pricepem ce i-a luat atîta stăpînei să ne scoată și pe noi în lume.

Așa că acum vrem să vedem și alte surate sau frățiori de-ai noștri care-s pe la voi și vă trimitem un miau-pupic cu mare drag…!

Publicitate