flickeringmyth.com

O poveste de spionaj și de dragoste.

Înțeleg de ce are 5 pe IMDb, dar mie mi-a plăcut.

Acțiunea nu-i perfectă, ba chiar se bifurcă, amplifică, deturnează pe alocuri. E ok, e clară, nu ca-n alte filme unde pierzi șirul, nu ăsta-i baiul.

Dar, spre deosebire de exemplu de Charlie Wilson’s War, alt război rece, alți spioni, care e trasat perfect dar nu m-a impresionat cu nimic, Damascus Cover e mai uman.

Sentimentele au loc în film, li se dă valoarea cuvenită.

Sînt și ceva morți și sînge, cît trebuie pentru subiectul ales, dar personajele sînt construite ca-n basm, nu ca-n filmele clasice de acțiune.

Acțiunea însăși e mai înceată și cu cadre lungi, nesuprapuse, ca să înțelegi binele și răul.

Și binele e mereu frumos, ca să-l recunoști ușor și să n-ai dubii.

O singură surpriză, la sfîrșit, plăcută, la care te gîndești că te-ai fi putut aștepta dacă deliberai mai mult.

Voci calde, neinsistență pe scenele negative, în concluzie o poveste tristă de iubire cu politică, pe care o recomand celor romantici.

Publicitate