Film: Mizerabilii

Abia acum l-am văzut și eu, pe cel cu Liam Neeson. Iar cartea n-am recitit-o de cînd eram copil și plîngeam de dragul și de mila lui Cosette.

Nu o să spun despre film. Cosette, Javier, Jean Valjean și micul Gavroche sînt acum simboluri universale ce definesc caractere încă valabile.

Aș vrea să spun doar de nevoia acută de eroi palpabili, printre noi, cu noi. Cred că toți o avem.

Despre cum aș dori un bine măcar elementar tuturor Cosette-lor lumii și știu că nu se poate și mă mai gîndesc și cît de mare poate fi numărul lor.

Despre soarta Gavroche-ilor lumii în bătaia oricărei puști, metaforice sau reale, în toate clipele scurtelor lor vieți.

Și mai vreau neapărat să spun că eu nu m-aș simți capabilă de atîtea iertări succesive, cred că nici măcar de una, primă sau ultimă, la adresa Javert-ilor lumii. Aș prefera să îi știu în afara oricărui joc și la distanță sigură de orice suflet din regnul lor. Căci nu prea cred în finalul glorios al sinuciderii inspectorului obsedat care pare depășit existențial de bunătatea lui Jean Valjean. Hugo era doar un romantic incurabil.

Dar povestea lui a rămas.

Această întîmplare s-a petrecut firește
Așa cum vine noaptea când ziua se sfîrșește.

Este epitaful lui Jean Valjean din carte…