1. Loialitate. Sufăr de loialitate cronică și tembelă față de un om sau o idee, cînd îmi plac… Cum încă mă mai înșel, renunț cînd nu merită. Îmi trebuie mult pînă mă conving, dar nu-s nici adepta iertărilor prostești.

2. Corectitudine. Mă fac praf nedreptățile și de obicei vorbesc, mai ales la cele mici, uzuale, căci pe cele mari n-am cum să le îndrept. Dar așa încep toate, cu nimicuri și sînt convinsă că, dacă nu le-am mai înghiți zilnic, n-am ajunge nici la cele mari.

3. Bunătate… Sînt destul de bună, în principiu. Dorm cu conștiința limpede că n-am făcut un rău gratuit vreodată. Dacă am făcut fără să vreau, nu am idee și nici nu s-a întors încă la mine, să știu… Cît despre binele necerut, l-am eradicat, duce la o lipsă de respect inutilă din partea beneficiarilor.

4. Muncitoare. Pe brînci, cînd îmi place ce fac și am motivație. Cînd nu… să-i zicem, frumos și literar, sînt așa, mai boemă.

5. Curioasă. La orice noutate sau lucru interesant, chiar dacă de multe ori curiosity killed the cat… măcar știu cum era ce m-a omorît.

6. Sinceră. Nu absolut, cum mi-aș dori… încă mai am rețineri sau nu vreau să jignesc uneori. Și-atunci aleg încă să tac, mormăind în gînd. Dar de obicei îmi spun părerea unde am și eu un rol și e bine așa. Ani de zile nu mi-am spus-o și a fost rău.

7. Empatie ridicată. De curînd am aflat că are și o denumire medicală, hiper-sensibilitate. Nu e trecută la boli, nu știu nici dacă e calitate. Stiu doar că în artă e mană cerească, iar în viață – calvarul de a te încărca cu necazurile tuturor și cu neputința de a le rezolva.

8. Curajoasă. Nu fizic, că n-aș trece noaptea printr-o haită de cîini sau gașcă de… în fine. Curajoasă ca atitudine, nu fac ca struțul din proverb.

9. Comunicativă. Cred că și-aici ar trebui stabilită noțiunea de hiper-comunicativitate… Acuma nu vă imaginați că nu mă mai opresc din vorbit, am și eu singurătățile mele, pe care le ador cînd mi le permit, dar mi-e tare drag să vorbesc. Cu oricine, pînă la proba contrarie.

10. Autocritică. Exagerată, chiar, mi-a spus o amică, din cărțile ei de psihologie, că nu e bine să fii atît de. Și că ar trebui să renunț la autoironie. Așa că, moderată, ar trebui să fie o calitate.

_____________________

M-am distrat pe cinste gîndindu-mă la cît de tare sînt. Sau naivă, dar asta nu mai e distracție.

Pe unele aș fi vrut cumva să nu le am, iluzionîndu-mă că mi-ar fi fost mai ușor sau aș fi suferit mai puțin… dar atunci aș fi fost altcineva și aș fi scris alte rînduri. Sau poate deloc.

Le aștept și pe ale voastre, cu mare… curiozitate!

Foto reprezentativă: anotherbrickinthewall.blogspot.com
Publicitate