Rămîi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri
Căci pentru vin și pentru tine
Mai am în sîn trei pumni de aur.
Rămîi să ne-omorîm tristețea
Și setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din calea umbrelor fugare.
Știi tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfîntă,
Din taina unui trup de fată.
L-a făurit cîndva olarul
Cel inspirat de duhul rău
Din taina unui trup de fată
Frumos și cald ca trupul tău.
Înmiresmează-te, frumoaso,
Ca pe-un altar cu mirodenii
Cît zarea-i plină de albastru,
Cît lumea-i plină de vedenii,
Atît cît drumurile lumii
Mai au pe margini bucurii,
Căci mîine in zadar vei bate
La porți de suflete pustii.
Iubește-mă acum, căci anii
Pe năzuințe-or pune frîuri
Și zilele vieții noastre
Se scurg ca undele pe rîuri.
Și trupul tău, care mi-e astăzi
Cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeții pe la hanuri.
(versuri de Eusebiu Camilar, inspirate din Omar Khayam)
____________________
Foto arhivă personală, han abandonat în Oltenia, 2019.
Se mai întâmplă 
Parca-mi pare rau cand vad asemenea imagini cu o casa darapanata. Stau si ma gandesc cat au muncit niste oameni ca sa o construiasca acum mai bine de 60 – 70 ani, iar acum …
Multumesc Issa si pt poezie, practic cu asta trebuia sa incep dar impactul vizual al acelor imagini…..Asta e ..
O zi minunata!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Perisabilitatea timpului… E uluitor să îți inchipui cîtă viață o fi fost între niște ziduri cu goluri azi în ele…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa este, daca ar putea vorbi acele ziduri, cate povesti am afla….
Oricum, din pozele tale pot sa zic ca nu era o casa oarecare, a fost bine facuta, cu subsol, inalta, am vazut caramida pe acolo, nu stiu daca e toata din caramida.
Imi amintesc de genul asta de case, batranii le numeau case „duşumite sus şi jos”.
Acum tu sa ma scuzi ca m-am dus mai mult pe partea tehnica a casei si am uitat oarecum de latura emotionala …
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Du-te liniștit pe care parte vrei, la mine tot cea emoțională rămîne :)))
Cît despre casă, spuneau cei din sat că are chiar si acum porprietari urmași, dar indiferenți la o ruină dintre două sate. Cică ar fi fost mare casa boierească, apoi într-adevăr un han, apoi… nimic, se degradează pe an ce trece.
La subsol, sau mă rog în beci, era plin de sticle de bere goale, am o singură poză și cu ele, dar n-am mai pus-o și pe ea, prea reveneam în actualitate…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Aaaa, daca subsolul era plin cu sticle goale, ma gandesc ca acolo mergea Ludovic Orban cu chitara, in „vizite de lucru”…😊
PS: Acum trec de la.una la alta dar e tot despre ruine….La cetatea Histria de pe aici de pe langa Cta, am vazut cada in baie🙄, (e si un muzeu acolo) adica acum 2600 ani grecii foloseau cada….Stateam printre ruinele alea si ma gandeam ca la noi nici acum majoritatea nu are asa ceva, in special la sate…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Deci băile publice erau pentru sărăcime.
Iar acum sărăcimea nici băi publice nu mai are.
Stăm bine, ca omenire.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
E și trist, e și… nu știu cum să zic. E drept, am o afinitate pentru clădiri în ruine. Dincolo de tristețea lor, mă atrag într-un mod pe care nu îl pot explica.
ApreciazăApreciat de 5 persoane
Asta voiam eu să îi explic lui sticri, fascinația mea pentru ele…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Versurile m-au captivat atat de tare, incat imaginile ma duceau tot cu gandul la ulciorul trecator… Caci trecator e drumul omului, si hanul, si ulciorul, si astrii, si galaxiile. Clipa prezenta oglindeste infinitul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
și uite așa… ai scris pentru o fată… pfaai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) nu e pentru o fată, e iubire de sine :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
aaaa… narcisism la puterea n… [cosx * (cosa/sinb)]/ tg(a-b)
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Tu ai început 🤔😁😁😁
ApreciazăApreciază
eu??? narcis… nu e prieten cu mine… iar oglinda nici atât…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vezi teoria oglinzilor eseniene… înseamnă că nu te privești în cele în care-ți trebuie 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
issa… mereu îmi spun să nu mă mai joc cu tine că mi-o dai… de-mi sar măselele și nu mă învăț minte…uite unde m-ai băgat… :))))
ultima oară când am auzit de ele a fost prin 2010, în piață la obor.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
:)))) chiar mă simțeam nedreptățită, așa nebăgată în seamă, acum înțeleg…
Cînd aud Obor, aud doar pește, nu știu de ce, așa mi-a rămas mie piața aia; poate și peștele se uita-n oglinda lacului înainte să muște din nadă 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
tu? nedreptățită? la mine, la brăila, era o vorbă ”ești tătic pe treaba ta!” așa că nu mușc :))))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu cunosc proverbul, e așa, ca un fel de asumare a unei responsabilități locale sau parțiale…? 🤔😀😀😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
păi se referă la faptul că ești cel mai bun… pe scaunul tău
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Atunci se cam bate cap în cap cu „nimeni nu-i profet în țara lui”, nu crezi?
ApreciazăApreciază
păi ce… a zis cineva că ești profet?
eu m-am apropiat pâș-pâș… :))) n-am zis că nu mușc? mă gândeam așa… poate dai o felie de lapte…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
:))) imediat ce-mi cumpăr furculiță…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) păi cum… ahhh, cedez regele :))))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Hai remiză, oameni sîntem și noi…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ți-e milă de teama mea :)))) narcisistă, dar generoasă… concluzia de final :)))) ce bine e să te trezești la 1… ai multe surprize
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu pot mări poza. Cel în rosu face pipi?😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀 nuu, luptau cu buruienile cît noi, iar cel in roșu ne speria că sînt serpi, mai bine să nu mergem spre casă…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dincolo de tristețea care răzbate din poze nu pot să nu mă gândesc ce frumoasă a fost clădirea și la ce povești de viață a fost martoră.
Frumoasă asocierea cu versurile și melodia.
Weekend plăcut!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Cu cîtă sete m-am plimbat prin toate camerele… Mi-ar fi plăcut să știu și ce visau, dar n-au lăsat un semn.
Mulțumesc, Ana, weekend plăcut și ție!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mi-am amintit că în urmă cu ceva timp urmăream o emisiune în care arătau cum se renovează clădiri vechi pentru proprietari noi. Eram fascinată mereu de rezultatul final. La alții se poate, la noi nu. Păcat . Cine are posibilitate nu vrea, iar cine ar vrea nu are posibilitate.
🤗🥰
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cam așa-i în toate…
Cred că era cîndva și pe Discovery ceva în genul de care zici tu, îmi sună cunoscut 🙂
ApreciazăApreciază
În spatele pozelor, sigur se ascund povești de viață, însă poezia este atât de frumoasă! Am citit-o de trei ori! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Ești tănăr, domnule” ca să-l parafrazez pe Dinescu (sau Pittiș), era de la cenaclul Flacăra cântecul…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu cu hanul, Potecuta cu gara, asa imi induceti o nostalgie si-un dor de duca!!! Frumoasa poezie, superbe poze! Multumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, cum ne-am nimerit… :))
Și eu mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi se pare mie sau în ultima vreme văd tot mai multe articole cu fotografii ale clădirilor vechi, care se degradează în timp? Mă cuprinde tristețea când aud că nu se face nimic pentru a le reabilita. Noroc că ai ales versuri minunate, prin care mi-ai mai atenuat amarul.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cum am putut și eu… Deși ador adevărurile brute, le mai îndulcesc cînd pot 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar hanul din valea umbrelor fugare!
Pare să fi fost în vremurile bune un conac al cuiva înstărit, ţinând cont de arcadele prispei frumos ornate. În timp ce priveam pozele, mă gândeam cât de efemer e totul. Dacă și zidurile astea solide cad pradă timpului, despre noi ce să mai zicem? Păcat că n-a fost nimeni interesat să aibă grijă de casă!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
… E în mijlocul cîmpului, fix între două sate… În fine, nu e treaba mea, treaba mea a fost doar să-i admir măreția apusă.
Am stat mult între arcadele alea, trăgeau de mine să urc odată-n mașină 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te înţeleg. Și eu aș fi fost interesată de ele. Regret, din nou, că nu suntem în stare să apreciem și să întreținem ce alţii s-au trudit să facă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Citind versurile „scrise de tine” încercam să-mi imaginez ce te-a determinat să le scrii așa, ce experiențe, ce sentimente. Ziceam… ceva nu merge, n-aveai de unde ști…. apoi, în reluare, citesc … „versuri de Eusebiu Camilar”. Izolarea și înstrăinarea, unii de alții, cât și fluctuația vieții trecute și viitoare face să apară, involuntar, degradarea grosolană a unor edificii importante pentru oamenii locului, ireversibilă…; dezolant.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pari mai mare decît mine, nu mai știi „Ulciorul” de la Cenaclu…? Eram innebunită după el și credeam atunci că l-a scris Omar Khayam. Abia acum am aflat că, de fapt, Eusebiu Camilar l-a scris, inspirat de…
De-aia am lăsat gol după poezie și am completat mai tîrziu, probabil m-ai prins în golul meu de știință 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, sunt mai mare; acum am dat de ei pe you tube, mi-au scăpat la timpul respectiv. Bine venită aducerea în prim plan.😒
ApreciazăApreciază