A fost odată ca niciodată un băiețel frumos și bun și cu puteri neasemuite până atunci pe lume.
Era atât de puternic și bogat și ajuta pe toată lumea cu orice, încât oamenii au început să-l prețuiască și să-i spună Făt Frumos.
Mult bine a făcut Făt Frumos în jur, iar într-o zi și-a găsit o mândrețe de fată. S-au iubit unul pe altul și s-au făcut soți. Mai târziu au făcut și un copil pe măsura lor. Copilul, cu putere și frumusețe de la amândoi, oriunde-ar fi stat sau mers, parcă era soarele pe pământ.
Și, cum trăiau ei așa de fericiți împreună și-i făceau fericiți și pe toți din preajma lor, erau și mulți oameni răi care le pizmuiau liniștea și averea.
Într-o zi, un tâlhar vru să îl păcălească de o grămadă de bani și, nereușind, îi fură nevasta, pe care o omorî de ciudă.
Făt Frumos află și se duse la locul cu pricina, necrezându-și ochilor. Orbit de furie și de durere, încercă marea cu sarea. El reușea întotdeauna orice, dar să își readucă nevasta la viață nu fu în stare.
Îl chemă pe Vrăjitor și se rugă de el cu cerul și pământul să-i facă o vrajă și să-i aducă înapoi nevasta, să mai trăiască lângă ea, căci se stingea de dor.
Vrăjitorul, care demult îi purta pică pentru că i se părea că are puteri mai mari decât ale lui, se frecă bucuros la mâini că l-a prins în capcană și-i zise că-l ajută, dar numai după ce Făt Frumos îl găsește pe tâlharul care îi omorâse nevasta și îl ucide la rândul lui, aducându-i vrăjitorului capul.
El, Vrăjitorul, știa că Făt Frumos nu ucidea și mai știa că acela fusese un tâlhar mic și nenorocit și ar fi tare greu de găsit în mulțimea de tâlhari care erau, dar tot se temea de puterea lui Făt Frumos, așa că îi puse și un văl pe ochi, să nu mai vadă clar răul de bine, ca să mai amâne găsirea tâlharului cât putea.
Și astfel, orbit acum și de durere și de Vrăjitor, Făt Frumos începu să orbecăie prin lume după nevasta pierdută până când, nemaiștiind ce face și în cine și în ce să se mai încreadă, se transformă într-un Zmeu adevărat.
Răstimp, copilul lui creștea văzând cu ochii și, tot mai speriat de tatăl său și neputând să-l ajute nicicum, într-o zi se hotărî să-și ia lumea în cap și fugi de acasă.
Fiind așa puternic și bun și făcând, cum fusese crescut, numai fapte de vitejie pe unde și cum trecea, în curând i se duse vestea și deveni Făt Frumos, căci era mare lipsă de unul.
Zmeul auzi din stânga și din dreapta că e un Făt Frumos care face bine pe oriunde trece și salvează toate prințesele bune și frumoase și se supără cumplit.
Porni în căutarea lui prin toate poveștile și basmele lumii și străbătu pământul provocându-l la lupte peste lupte și punându-i piedici după piedici ca să nu reușească.
Se făcu balaur cu mii de capete, se făcu pădure de nestrăbătut și apă de netrecut. Dar ce nu se făcu, în mintea lui vălurită de nădejdi greșite că în orice fată salvată de Făt Frumos ar fi ascunsă nevasta lui.
Însă, ca un făcut, deși pârjolea și omora tot ce întâlnea, fără să mai judece, numai în fața lui Făt Frumos nu reușea niciodată să câștige Zmeul și i se părea mereu că e necuratul la mijloc.
Răstimp, Vrăjitorul stătea chircit în odăile goale din palatul lui, mai făcând și el câte-un rău pe unde putea. Nu prea mai avea loc, că i se umpluse curtea de căpățâni. De unde, pesemne, se temuse atâta de el, Zmeul îi luase puterea cea rea și rămăsese jelind cu ce avusese și nu se săturase.
El mai știa și că nicio vrajă rea nu ține cât infinitul și că într-o zi o să i se ridice vălul de pe ochi și va găsi ce caută și va vedea adevărurile. Mai știa și că nu se va întâmpla probabil curând, deoarece Făt Frumos încă îl învinge pe Zmeu de fiecare dată.
Dar și când va fi să fie, mai știa iar sigur că nu va face față la cei doi Feți Frumoși și că lumea se va schimba atunci toată.
_________
Foto repr. loudcars.ro
Partajează asta:
- Dă clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru partajare pe WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a imprima(Se deschide într-o fereastră nouă)
Daaa… Și eu voiam să-l reabilitez pe zmeu. Un tip de zmeu. Că sunt și zmei din aceia nevinovați, paznici la câte ceva și care își pierd capul (unul sau mai multe și pe bune 🙂 ) la întâlnirea cu Făt-Frumos. De mic mă gândeam așa… „Săracul de zmeu! Ce strica el dacă era urât? Cineva îi dăduse o treabă și el sta cuminte ca un câine și se îngrijea de treaba aia. Adică să nu vină cineva și să fure!…” 🙂 Serios că așa îmi umbla mintea. De cei care erau la rându-le hoți, nu îmi era milă. Și erau destui și din aceștia…
Însă un zmeu devenit din Făt-Frumos? Hmm! Foarte interesantă ideea și mi-a plăcut!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Reabilitare pe mai multe căi… 😀 interesant, să stii că o fi ceva aici, dacă ne gîndim mai mulți la același lucru…
Na, nu stiu ce să zic, așa mi-a venit mie, un fel de poveste din spatele poveștii, la urma urmei nu e basm pentru copii 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
S-a răcit puțin vremea și e numai bine de povești la gura sobei ! 😉🥰
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sînt curioasă dacă Nicușor va schimba ceva în ceea ce priveșfe funcționarea defectuoasă de cînd mă știu a sobelor noastre de la bloc… 🙂
Mulțumesc, Ana, neața!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să-i acordăm gir.
Poate măcar pentru frumusețea poveștilor !
Zi cât mai luminoasă din toate punctele de vedere! 🥰
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) mulțumesc mult, la fel și ție!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Meriți un premiu pentru scenariul original, care ne pune pe gânduri când mai citim povești cu Zmei și Feți Frumoși, dar și când vedem oameni care se comportă ca ei. Așadar, Vrăjitorul și hoțul cel din mulțime sunt de vină pentru toate relele. Bată-i Harap Alb să-i bată! 🙂
ApreciazăApreciat de 4 persoane
E cam greu să jonglezi cu… mituri și legende, nu știu nici eu exact ce am făcut, de aceea îmi e de folos orice părere 🙂
Mulțumesc, Petru și să-i bată pe toti ăia răii!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce faina poveste, un Fat-Frumos preschimbat in zmeu si fiul lui… M-a dus cu gandul la Anakin Skywalker si povestea lui. ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Chiar… :))
Adu-mi aminte, Anakin era „ăla mic și negru, de respira greu”? Că e prea dimineață pentru conexiuni 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, dupa ce devine Darth Vader. 🙂 „Si de fapt era ta-su”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀 nu mai pot, o să-mi caut reclama pe net, mi s-a făcut dor de ea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce bine a mers povestea lângă cafea! Mulţumesc, Issa, chiar mi-a prins tare bine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
eram sigură că ți-am răspuns… era prea dimineață, probabil a fost în gând… :)) ideea era că chiar mă bucur să am o așa utilitate, și mie-mi place să nimeresc o poveste în zori 🙂 ❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Zmeii predomină, ei vor schimba lumea. O poveste, pe care am tradus-o, ca făcând parte din viața noastră. Are tâlc. Mi-a plăcut felul subtil.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar mi-am dorit să fie interpretabilă, să ia fiecare ce îi place din ea 🙂
Mulțumesc, Ane!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Interesantă abordare. Poveste cu tâlc! Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
am o problema cu talharul! fa ceva Issa, pedepseste-l pe talhar! ma duc sa mai citesc o data.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
o fi printre căpățînile alea… dar ai dreptate și tu, nu am specificat, hai că-i fac ceva rău și trec pe curat :)))
merci mult de feed-back, chiar asta îmi doresc 😍😍😍😍
p.s. nu mai găsesc inimile la emoticoane, le-am pierdut :))))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
razbunare, Issa, razbunare! 🥺 eu l-am trimis deja in exil, undeva in padurea intunecata. ( lasa, fiecare dintre noi, dupa ce a citit povestea, a proiectat-o in lumea reala. si culmea, cate asemanari! mda, viata! ) of, Issa, nu-ti pierde inima! (inimile! 💕)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ce paradox, cred că-i printre puținele mele texte pe care le-am scris pur ca text, fără să mă gândesc o clipă la real… ceea ce mi se întâmplă destul de rar 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
cum spunea si Petre, sunt oameni in lumea reala care se comporta la fel ca cei din basme. si da, meriti un premiu pentru originalitate! cum altfel, zmeul a fost si el candva un fat frumos! 💯
ApreciazăApreciat de 1 persoană
*meriți
ApreciazăApreciază
Aveam eu o slăbiciune pentru Zmeul care le încasează de fiecare dată, dar acum m-am luminat.
Ei, dacă știu că e fostul Făt-Frumos, mă gândesc să-l ajut să-și ridice vălul. Poate împreună scăpăm de afurisitul de Vrăjitor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 păi da. lumea trebuie s-o reinventăm. că de reparat, nu cred…
ApreciazăApreciat de 1 persoană