Când erau mici, Cuvintele se jucau toate împreună. Aveau un Câmp Lexical de joacă nemărginit care, așa fără margini cum era, încă se mărea pe zi ce trece. Ba în zilele cu mult soare erau duse și pe Câmpurile Semantice din jur.

Formau grupuri și perechi și zburdau cât e ziua de lungă peste tot. Numai un Turn ciudat ocoleau mereu, Babel îi spusese Marele Dicționar acestuia. Circula o legendă din strămoși, de când erau liniuțe și puncte nedefinite în formele de azi, care povestea că, odată ajunse în acel turn, toată viața lor și a urmașilor lor s-a preschimbat total. Nu-l văzuseră niciodată, dar tot se temeau parcă și de umbra lui, să nu se mai întâmple încă o dată.

Dar apoi au mai crescut și au început să aibă ambițiile lor fiecare și să se împartă care încotro, să-și caute locuri noi, tovarăși noi de joacă.

Pilda și Citatul rămăseseră mai la urmă la împărțirea norocului, dar nu se lăsau mai prejos și-au făcut ele ce-au făcut de-au ajuns în topul Textelor virtuale.

Pilda obișnuia să râdă mereu de Citat, că a rămas cel mai mic dintre toți la statură.

Și mai toată ziua, cât ține ea de obicei, se ciondăneau.

– Oi fi eu mic, zicea Citatul, dar autorul meu e mereu un scriitor celebru, de tine cine știe?!?

– O fi celebru, dar tu nu vezi cum te-mbracă mereu cei care te scot afară, ba nu-ți pun căciulă când e iarnă, ba te-nfofolesc vara, n-ai niciodată tot ce-ți trebuie, degeaba te dai mare.

– Pentru că n-am nevoie, mă știe toată lumea…!

– Tot degeaba, dacă vrei să știi, eu de multe ori sunt… biblică!

– Da, sigur, mormăi Citatul, cam prins la înghesuială, ești foarte cunoscută printre cei care citesc Biblia, dar câți crezi că o citesc…? Pe când o carte bună…

– Care carte bună, că numai best-seller-uri sunt acuma, ți-am zis eu că te dai mare degeaba.

Când se întuneca, îi mai despărțeau mamele lor, Cărțile, îi trăgeau de Litere pe fiecare la casa lui. Noaptea dormeau tun pe unde apucau, ba în biblioteci, ba în mințile oamenilor.

A doua zi o luau de la capăt, se puneau cu Ghilimelele pe bordură sau pe vreo bancă și iar începeau:

– Tu ești inconstant și iresponsabil, zicea Pilda, voioasă nevoie mare de ce vorbe noi învățase, te contrazici. Zici una într-un loc și alta în altul.

– Uite la ea, tu ești lungă și plictisitoare și te cam repeți, mă mir că nu s-a prins nimeni!

Uneori mamele lor îi mai trimiteau cu treburi și comisioane pe unde era nevoie, nu grele, cât trebuia ca să se-nvețe cu lucrul și cu fapta bună.

Și când terminau Citatul și Pilda se mai abăteau din drum și mai hoinăreau prin spațiul virtual, apoi se întâlneau și se lăudau pe unde-au colindat și ce isprăvi au mai făcut.

– Am găsit un câmp mare și bun, Facebook, mă plimb pe el în voie și nimeni nu-mi zice nimic, pot să fac ce vreau, ba mulți trag de mine să mă joc cu ei, povestea Citatul.

– Daaa, răspundea Pilda, am văzut, eu azi am tras o tură pe WordPress și ce să vezi, că erai pomenit și pe-acolo, dar mi-am făcut treaba în ciuda ta, am pus niște oameni pe gânduri.

– Cu asta vii tu la mine?!? Eu fac femeile să plângă și pe bărbați să mă caute, să le impresioneze!

– Tont ești, Citatule, ți-am zis eu, se joacă oamenii cu tine cum se jucau odată cu mingea. Te iau și te mai pun și peste câte-o poză colorată de zici că-i curcubeu, cred că autorii tăi se-ntorc pe partea cealaltă-n odihna lor veșnică.

– Decât ca tine, mare și goală, repeta Citatul, știind cât o enervează pe Pildă cu asta.

Alteori, mai rar, dar se mai întâmpla din când în când, mai făceau planuri împreună.

– Auzi, dar pe Twitter om putea să ne dăm…?

– Nu cred, din ce-am auzit eu acolo-s numai spuse de autori în viață. Ce autori, că-s doar vedete și politicieni. Ce ți-e și cu lumea oamenilor, se modifică mai des decât a noastră.

– Sau hai pe Reddit!

– Ești nebun! Au niște gardieni… Abia de trec Definițiile de ei…!

– Să știi, zise Citatul la un moment dat, amintindu-și, că eu m-am strecurat ușurel și pe Instagram…

– Da? Am auzit de el, ia zi, cum e?

– Păi… tu oricum n-ai putea, că ești prea mare, se înfoie puțin de tot iar Citatul, dar îi trecu repede de data asta. Ce să zic, nu mi-a plăcut prea mult, ăia chiar te redimensionează maxim. Extrag ca doctorii din tine bucățele, mai zise el, pe gânduri multe pus.

Azi așa, mâine tot așa, până când Wikipedia, în grija căreia erau de un timp, se plictisi de sporovăiala lor și le zise domolit, cu aerul Cărții care nu începe și nu se termină niciodată și care știe tot:

– Ia stați voi cuminți pe Google, la locurile voastre, de unde credeți că vă scoate lumea la plimbare ziua, când vă lasă mamele voastre la grădiniță…?

_______________

Dintr-o viitoare carte cu povești

Foto repr. bookzone.ro

Publicitate