Pixabey

În primul rând, vreau să-i mulțumesc Issabelei pentru bunăvoința de a găzdui aceste gânduri. Astăzi vreau să acopăr mai multe puncte de discuție, din simpla perspectivă a unui cititor pasionat, care nu este autor publicat, critic literar sau orice altceva din branșă, nici măcar blogger strict de carte, fiindcă știți bine că eu am scris și despre tocănița de pui, și despre campionatul mondial de fotbal din 2018.
În primul rând, se discută oportunitatea cursurilor de scriere creativă. Sunt ele, într-adevăr, necesare? Pot ele transforma un cetățean oarecare, cu visuri literare, într-un scriitor? Care este, de fapt, rolul lor?
Presupun că toată lumea este de acord că arta necesită talent. Artistul e un soi de subspecie posedând anumite impulsuri creatoare cărora, vrea sau nu vrea, trebuie să le dea curs. E expresia aceea neaoșă, de luat în derâdere, te chinuie talentul? Adevărul e că talentul chiar chinuie, dacă nu își găsește o portiță de ieșire spre lume, spre exterior.
Pe wikipedia avem această definiție: Literatura (sau beletristica[1]) este arta compozițiilor scrise.
Cu toate că talentul este motorul principal al artei, știm bine că efortul și disciplina sunt condiții absolut necesare obținerii unor produse artistice de valoare. Geniul este 1% inspirație și 99% transpirație, spunea Thomas Edison. Posibil ca în artă procentajul să fie diferit față de știință, corect, însă efortul tot ocupă un loc însemnat, indiferent despre ce formă de artă discutăm. Cei mai mulți dintre artiștii faimoși au învățat deci tehnica, bazele artei lor de la alți artiști, chiar dacă, ulterior, s-au desprins de aceștia și și-au creat propriul stil inconfundabil.
Cam acestea sunt și premisele ideii de cursuri de scriere creativă: ca viitorii autori să învețe tehnica de scriere, ce greșeli să evite, anumite finețuri ale acestei arte, mai ales când vorbim de proză. Poezia este, într-adevăr, o artă de moment, mult mai năvalnică, nu degeaba înrudită cu muzica. Necesită și ea cizelare, dar nu într-atât precum în cazul prozei. Dacă admitem nevoia de documentare în vederea scrierii unui roman, indiferent de gen, este clar că multor debutanți le prinde bine inclusiv o informare la nivelul scrierii creative. Acest lucru nu înseamnă câtuși de puțin că vor fi nevoiți să scrie „după rețetă”, nici că vor copia stilul celui care predă respectivul curs. Orice om talentat va găsi calea să își creeze stilul propriu. E suficient să asiști la cursuri de scriere creativă ca să devii scriitor? Evident că nu. Poți să mergi la ore de pictură cât vrei, nu înseamnă că vei deveni pictor, dar, dacă ai scânteia talentului, cunoașterea tehnicilor de bază e necesară și bine-venită.
Alexandre Dumas spunea într-unul dintre romanele sale (posibil în „Cei trei mușchetari”) un lucru care mi s-a părut adevărat și interesant, de aceea l-am reținut, deși nu citatul exact. Spunea, mai mult sau mai puțin, că un ciorap alb de mătase, o panglică nu pot face dintr-o femeie urâtă una drăguță, dar pot face dintr-o femeie drăguță una frumoasă. Cam așa e și cu scrierea creativă: nu te va transforma într-un mare scriitor dacă n-ai pic de talent, dar va cizela acele talente promițătoare în a străluci cât mai tare. Sigur, mai există și acele frumuseți naturale, cei care scriu excelent fără să fi mers la un singur curs de scriere creativă. Totuși, ei sunt excepția, mai degrabă decât regula, iar piața de carte ne-o demonstrează.
Să nu uităm că și în secolele trecute existau cercuri literare, asociații culturale unde membrii își împărtășeau diferite metode de creație și concepte. Că în ziua de azi unele lucruri s-au mutat inclusiv în online, este un pas inevitabil, iar faptul de a-l accepta sau nu e irelevant, el a fost deja făcut și cu asta, basta. Discernământul este cel care trebuie pus în funcțiune: cursurile online, de orice fel, pot fi la fel de eficiente precum cele față în față, dacă cele două părți implicate, profesorul și studentul, au calitățile necesare și dorința de a face ceea ce trebuie: unul să își împărtășească cunoștințele, iar celălalt să le folosească cum se cuvine. Că primii pot să o facă doar pentru bani, iar ceilalți pentru orgoliu, e valabil în orice context.
Mă opresc aici cu gândurile mele de cititor pe marginea acestui subiect, întrucât nu îmi place să mă lungesc. Vă salut și vă doresc spor la scris și la citit!

Publicitate