S-a tras cortina peste înc-o sărbătoare
În care, sclavi, din muncă ne-am oprit
Și ne-am plimbat, băut și ghiftuit
Cu ce-i mai bun, cu mic, cu mare.

S-a tras cortina peste încă un spectacol
De vorbe mari, de neasemuit,
În care până și cu Iuda ne-am iubit,
Cu sete surdă de străin miracol.

S-a tras cortina peste mizanscena
Iluziei c-am face fapte împreună
Și am avea o viață după moarte bună
Iertării de o zi de-i ținem bine trena.

S-a tras cortina peste-un circ cu pâine
Sub mii de nume de-a pururi repetabil,
De zei, de sfinți, de falsul caritabil
Ce, plagiind pe ieri, subjugă azi și mâine.

S-a tras cortina peste buzunare,
Și cele pline, și cele rupte-n labirint,
Și sub tăcerea lunii de argint
Smeriți scădem, câțiva fac adunare.

S-a tras cortina și încă îl alegem
Pe hoțul cel atât de păsuit;
Chiar dacă furtul e nelegiuit,
Mai bine răstignim ce nu-nțelegem.

S-a tras cortina peste pașii încă goi
De nemuriri sfințite pentr-o seară
În care nu-nvățăm a două mia oară:
Minunea reînvierii e în noi.

Foto repr. dozadebine.ro

Publicitate