de Issabela Cotelin Mă strânge viața, nu-mi mai vine, Deja îmi e la mâneci scurtă, S-au estompat nuanțele primare Și franjurii îi merg pe burtă. Un croitor nu mai găsesc defel, Ruptura e tot mai adâncă, La inimă i-aș prinde-un ac De siguranță, să nu cadă încă. Sau pot s-o peticesc cu artă Pe-alocuri, unde […]
Haine vechi — MasticadoresRumanía Editora: Manuela Timofte
Se mai întâmplă 
Cât încă o putem „ajusta” cu momente din astea în care ne îndrăgostim de câte o poezie, e bine, tare bine! Felicitări, Issa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Potecuță, cum putem și noi 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Zic să n-o arunci niciodată. Vine la pachet cu o imaginație ieșită din comun, pentru care te admir și te felicit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eh, ar fi fost o aruncare metaforică anyway… 😀
ApreciazăApreciază
Știu, dar cum altfel să te fi complimentat? 🙂
ApreciazăApreciază
“La inimă i-aș prinde-un ac
De siguranță”
♥️♥️♥️
felicitari, Issa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤ fix astea două versuri îmi scoseseră peri albi și-au avut o mie de variante 😀
Îți dai seama ce mă bucur că mi-au ieșit 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
♥️ da, mi s-au prins de suflet!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
să nu desfaci acul 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană