de Issabela Cotelin Eram copilă și visam spre soare, Tot ce zbura credeam că se mănâncă Și, printre-atâtea păsări migratoare, Mi-am rupt aripa de-a iubirii stâncă. Am vrut plimbări într-un miraj color, Mașină roșie, solidă și decapotată, Dar ce-am primit a fost un… mărțișor, O inimă stingheră, mică și decolorată. Am aruncat-o într-un colț de […]
Mărțișorul
P.S. Am citit această poezie la un cenaclu săptămâna asta. Înainte de penultima strofă, mi s-a parut așa de ciudat s-o citesc cu glas tare (când scriu e cu totul altceva…), că am simțit nevoia să fac o pauză și să spun că nu-i nimic adevărat 😀 – ocazie cu care m-am întrebat: oare ia cineva vreodată poeziile mele (sau poezia în general) de bune…, fără sa se gândească strict la performanța artistică, acolo unde e…?
Se mai întâmplă 
Uite, eu recunosc că sunt un cititor care în sinea lui crede că poezia are un sâmbure de inspirație din viața autorului. Pentru că e prea mult suflet în versuri. Și cad în capcana asta…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
❤❤ mai mult decît corect; autorul dă mult din el, mai ales în poezie; dar și visează la greu cu ochii deschiși… 😀
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Am ghicit la ultima strofă către ce final te îndrepți. 🙂 Mi-a plăcut, Issa! Foarte mult. Cât despre întrebarea ta, la orice citesc sau văd (filme) mă interesează povestea. Firește, sunt capabilă să apreciez și ritmul și rima la o poezie, iar tu ești maestră la capitolul acesta. Dar ceea ce îmi produce bucurie este ideea. Mi-a tresăltat inima și am zâmbit când am înțeles ce urmează.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Oups, am devenit previzibilă… (glumesc. mă răsfăț. nici nu putea fi alt final 🙂 )
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ah, și ca să contrazic întrucâtva ce am scris mai sus 🙂 mi-a atras atenția imaginea poetică din ”Mi-am rupt aripa de-a iubirii stâncă”. Rareori, însă, mă agăț de cuvinte, fraze samd pe parcurs (deci bravo ție – mi-ai atras atenția!). De regulă percep efortul artistic ca un tot unitar. Dar asta sunt eu. Alții poate îți pigulesc fiecare cuvânt. Nu muncești degeaba, stai liniștită. 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Tnx, Jo… ❤❤
P.S. La versul ăla chiar am muncit ceva, deși ideea mi se învîrtea în cap, dar nu-mi ieșea o exprimare la care să pocnesc din degete că „aia e” 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te rog eu, mă laşi şi pe mine 3 minute pe peticul de pământ pe care-ţi cad banii din cer? 3 minute, atât. Şi vin cu-o plasă de.un leu, nu mai mult 😀 😀
Tare frumoasă poezia, Issa! Şi atât de prezent înţelesul ei prin vieţile noastre. Şi numai dacă ne gândim la faptul că acum, că am ajuns mari, „pe picioarele noastre” ne dorim cu toţii acel ceva mic, şi pe atunci considerat neînsemnat, simplu şi banal: să fim copii. Şi multe altele, dacă e să transformăm „mărţişorul” în orice altceva.
Nu vreau să stric poezia, dar dacă ai întrebat, răspunsul meu e da hotărât. E şi la mine pe fb cineva care nu doar că traduce poeziile ca fiind mărturisiri, dar mă şi ceartă. În special la poeziile de dragoste, de dor. Ba că nu merită „ăla”, ba că dacă mă iubea, nu mă părăsea deci nu-mi mai era acum dor de el, ba că ce rost are să regret, că nu m-a meritat. Nu prea ştiu cum să răspund, ocolesc cu graţie un răspuns în cazul acelei persoane. Că intenţia nu e rea, sunt convinsă. Dar… cred că mă înţelegi perfect când spun că sunt tare încurcată şi nu ştiu cum să o abordez.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pnm de corectitudine politică…, nu știu ce să-ți zic :))) Eu am receptat doar aluzii, în ce mă privește, am fost scutită de răspunsuri directe de a căror corectitudine poltică n-aș garanta prea mult :))) Dar cîtă sărăcie interioară trebuie să ai, ca să extragi numai cancanistica dintr-o poezie…??? Ducă-se. Nu te mai explica. Dă-i pupici și îmbrățișări, dacă poți :)))
Cu peticuțul, nu știu, zău 😀 N-am stat nici pe-un cm pătrat din ăla pîn-acu, ca să știu cum e. Dar, dacă l-aș avea vreodată, cumulat, evident, cu restul sentimentului poeziei, îți dai seama c-aș deschide larg porțile… ❤ (mă rog, aș face eu o selecție proprie, dar ai trece categoric de ea!!)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀 😀
Eşti totalăăă! Aşa voi face de acun!
Păi eu am plecat de la ideea că e adevărat ce zice poezia, Issa. De aia cerşeam banii ăia. Deci nu-i aşa? N-ai vilă dă lux pă mal de mare? Vaai! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuță, pînă și pe aia din vis mi-a luat-o valu’ :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cât de bine sunt înfășurate firele mărțișorului tău! Și cât de bine se împletesc cu cuvintele tale!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Unul alb, unul roșu… cu toate semnificațiile lor 🙂
Mulțumesc frumos, Lau!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu citesc poezia si încerc sā mā strecor dincolo, adicā în sufletul celui care-a scris. Dacā sufletul nu ti-e plin de frumos si bine, nu iese mare lucru.
Cât despre…da, personal, am fost admonestatā pe blog pentru o poezie de dragostea!☺️ Criticul meu îmi spunea verde-n fatā cā la vârsta mea (!?!??) ar fi cazul sā nu mai scriu asa ceva!
Voi mai scrie dacā muza mea se va juca cu mine!
🤗♥️
De mārtisor 🍀!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Sper ca muza să n-asculte de asemenea „critici” de ocazie, de altfel ea oricum și le știe pe-ale ei mereu ❤❤
ApreciazăApreciază
mi-s racita bocna, dar imi este asa de bine stand in pat si citind martisorul asta de poezie. ce frumos: “Mi-am rupt aripa de-a iubirii stâncă.” ♥️
ce spuneai, Issa? o, da, inima asta mica, rupta, cusuta, rosu, negru, alb ( telefon, nu laptop), eu picotind de somn…
☺️😊
performanta artistica? nah, eu ma gandesc acum la martisoare!
🤗
si la …cate cuvinte au mai ramas pe ganduri in gandurile tale!
♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce spuneam…? Nici eu nu mai știu, s-au întîmplat prea multe între timp. Dar cuvintele rămîn, vorba ta, în continuare pe gînduri…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce mi-ai mai răsucit cuțitul în rană, mai ales la final! În ultimii ani, mă cuprinde o tristă nostalgie când îmi amintesc ce frumos era pe vremuri de 1 Martie. Luam mărțișoare pentru toate domnițele pe care le cunoșteam, iar ele se bucurau și le purtau. Acum, cunosc mult mai puține și niciuna din ele îl mai pune în piept. Mă consolez doar de 8 Martie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Petru, stai liniștit, că, deși tarabele sînt pline ochi, nu prea se mai dau/poartă mărțișoare… Vorba ta, poate la unele doamne adevărate 🙂 care încă mai apreciază un simbol 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a plăcut tare mult! Felicitări cu drag?🤗❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos, Ileana!
ApreciazăApreciază
Frumos mesajul. Acum, cei care scriu versuri sunt mereu banuiti ca scriu despre ei insisi, de parca cei care scriu proza pot sa inventeze orice linistiti si nimeni sa nu ii ia la trei. 😀 Glumesc, dar nu prea. Desi de multe ori, eu una scriu si poezii inspirate dintr-o anumita stare, ea nu trebuie sa fie neaparat ceva concret. De fapt, acelea sunt mai degraba exceptii, iar la un moment dat atat eu, cat si altii ne putem reflecta in oglindirea irizata a acelor versuri. 🙂 Sunt atatea dimensiuni in scrisul unei poezii, incat orice regula ai vrea sa aplici, de cele mai multe ori e redusa la absurd.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact. Iar arta, în general, e transpunere. Nu numai in propria viață, ci și în a celor care trec pe lîngă.
Mulțumesc, Ana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bună ziua , Isabela ! 🙂
Indiferent de ce crezi Domnia Ta despre gândirea mea,
sincer ,
eu nu-ți consider POEZIILE ” pe bune” , ci pe FOARTE BUNE ! 🙂
De 1 martie, MĂRȚIȘOR ,
http://amintiriamintiri.wordpress.com/2022/03/01/
o sinceră și prietenoasă URARE :
Cu stimă și prietenie ,
Alioșa ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos, Alioșa! 😉
Te-am citit. Și reflecțiile tale asupra acestei primăveri sînt la fel de bune, deși tare m-aș fi lipsit de asemenea evenimente… 😦
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce drăguț e, mulțumesc, Aurelia!
ApreciazăApreciat de 1 persoană