Arunc un bănuț în fântână
Privesc în adâncu-i cu teamă
Un dor neștiut de sub unde
La dânsul întruna mă cheamă.
Străbate bănuțul prin ape
Și cade cuminte pe fund
Mulțime de bani aruncați
Lucesc pe cimentul rotund.
Un nor trece-n grabă pe cer
Și luciul devine-ntuneric
Abia mai zăresc pe sub nor
Conturul dorinței himeric.
(Fântâna dorințelor, antologia „Și-n vreme de restriște există poezie”, ed. Betta, 2022)
Foto repr.: rfi.ro. Foto text: hotelcentraleroma.it
În ambele poze este Fontana di Trevi sau Fântâna dorințelor, în care, se spune, dacă arunci în bănuț cu spatele, revii la Roma. Prima poză e făcută noaptea, a doua – ziua.
Se mai întâmplă 
Daca inca mai sunt banuti in aceasta fantana, banuiesc ca inca n-au aflat unii dintre „conationalii” nostri despre aceasta fantana 😂😂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
https://ziare.com/diaspora/diaspora-romana/romani-prinsi-la-furat-monede-din-fontana-di-trevi-din-roma-1002242
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu m-am documentat mai mult, dar precis mai sînt cazuri… :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe unde s-au dus romanii in lumea asta, numai de bine se aude de ei 😂😂😂😂🙈
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sper să ajung și eu într-o zi pe acolo. Roma era pe lista mea de priorități pe locul doi, după Paris. Culmea e că în Paris am ajuns de 4 ori, iar la Roma niciodată.
Analizând povestea fântânilor care îți împlinesc vise, am ajuns la concluzia că oamenii sunt cam zgârciți când vine vorba de visele lor. Doar un bănuț merită transformarea acestora în realitate?!! 🙃😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi e simbolic gestul, Lau, nu e taxă pe vise, asta mai lipsea… 😀
Am înțeles că mai e una celebră în Spania, n-am studiat încă fenomenul cu aruncatul bănuțului pentru o dorință 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi nu e așa în lumea noastră mercantilă, cât dai, atâta primești?😎
Referitor la existența altor fântâni care împlinesc vise, nu toate sunt la fel. Unele au un randament mai bun decât celelalte. Ar trebui cineva să inventeze un fel de ghid Michelin al fântânilor și să le dea stele după valoarea lor.😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să știi că, în căutările mele sumare pe net, am găsit un astfel de tur! Un fel de tur de lux pentru îndrăgostiți sau cuplri proasptete, un tur al acestor fîntîni ale dorințelor. Fiind o reclamă, n-am deschis-o, dar acum regret și-o s-o mai caut – trebuie să fie o listă a lor, care n-are cum fi decît interesantă, cu istorii cu tot 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce mult mi-a plăcut! O poveste frumoasă, în versuri! ❤
Întrebare: Tu ai aruncat un bănuț cu spatele… și pozele au fost făcute în două rânduri? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nuu :))) nici pomeneală și nu dorința să revin la Roma aș avea-o, în caz c-aș ajunge vreodată pe-acolo – asta-i legenda ei doar 🙂 Iar eu am ales-o pentru că m-a impresionat diferența dintre liniștea nopții și puzderia de oameni din timpul zilei în cele două poze 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoasă poveste în versurile tale!
Seară frumoasă!🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos, Ileana!
ApreciazăApreciază
Lui Sticri! De unii români chiar se vorbește cu respect! Însă doar de unii!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Eu ma refeream la „conationali”, adica la romi 😊. Ei au unele „indeletniciri” mai speciale ….
Dar daca tot ai spus despre diaspora, te rog sa-mi spui cum ai fost vazuta dpdv profesional la inceput in SUA, atunci cand au aflat ca esti din RO?
Datorita activitatii mele am calatorit destul, ba chiar am fost si plecat o perioada in strainatate si niciodata nu mi-a placut ca mai intai a trebuit sa dovedesc ca-mi stapanesc meseria si abia apoi ceilalti capatau incredere in mine dpdv profesional. Asta doar pt ca eram/sunt roman.
Daca venea unul cu pasaport de UK, era considerat automat un mare profesionist … 🤔, dar pt simplul fapt ca apartineam unei tari „amarate”, eram tratat la inceput cu neincredere.
PS: Nu vreau sa amintesc, dar o s-o fac si o sa spun ca un procent imens din cei care alcatuiesc diaspora fac in strainatate munci sub calificarea lor si in general pe care nu le-ar face in RO. – nu despre tine vorbesc aici, vreau sa ma intelegi corect.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu am fost profesoară în țară, dar este evident că nu am profesat, n-aveam cum și nici nu mi-am dorit. M-am axat pe artă și recunosc că am avut noroc cu carul. Sigur că am avut câteva „meciuri” cu unii despre intoleranța românilor față de „niște unii”. Ba chiar am fost întrebată dacă nu sunt, știi tu ce! Doar că le-am prezentat suficiente dovezi despre etnia în cauză, iar după n-am mai avut alte întrebări. Printr-un mecanism greu/ușor de înțeles, am descoperit pe la începutul lunii februarie că zona este infestată cu etnicii rromi. Sincer, m-a luat cu durere de cap. Doar că aici NU poți cerși, legile sunt nu numai clare, ci și dure. Așa că au plecat probabil de unde au venit.
Cunosc români extrem de apreciați de americani, dar și câțiva cu o reputație proasta.
În concluzie, m-am simțit bine din prima zi când am ajuns aici și nu mi-a contestat nimeni nici prezența aici (sunt într-o totală legalitate!), dar nici ceea ce fac.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
As putea spune ca in cazul tau plecarea din RO a fost un eveniment benefic. Pt ca-ti urmaresc blogul, am vrut sa te intreb cum de reusesti sa faci acele desene in tus fara sa gresesti, adica cum reusesti sa trasezi atatea linii fara greseala. Mie-mi pare foarte greu. In tus daca trasezi o linie aiurea, ai stricat tot desenul pt ca tusul nu se prea sterge.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Teoretic, nu se greșește! Practic, da, poți greși. Să fiu mai clară: o linie poate fi mai lungă, prea sus/jos. Dar nu și concepția/ideea, pentru că ai gândit-o, ai o schiță. Poate ai pus o altă secvență decât cea inițială. Sunt multe posibilități de a nu fi „bine”. De șters nici nu poate fi vorba, mai rău faci. De aruncat la gunoi, nici atât. Ce fac eu!? Pun compoziția pe un șevalet (am multe) și o privesc din când în când. După un timp, sigur apare ideea salvatoare. Cât este acel timp!? O săptămână sau mai multe…
Acele tușuri sunt special concepute pentru această artă.
Plecarea mea din Ro. Nu am intenționat niciodată să plec; aveam viza de vreo 4 ani când din motive personale m-am decis să părăsesc țara. Nu am rămas imediat, ci am făcut naveta vreo 3 ani. Apoi, m-am decis să cer o rezidență. Și am obținut-o. În rest, ce să zic!? E o țară ca orice țară…sau aproape! Dar oricine poate trăi onorabil. Dacă vrea…fiecare cum alege!
Mulțumesc pentru aprecieri!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Aura, ce spui tu de linia aceea care nu are cum să fie teoretic greșită mă face să mă simt în poezie ca într-un acasă unde fac ce vreau eu…! Șterg, schimb, mut, dezordine, vraiște cîteodată… Să nu mai zic că am și eu cuvinte care așteaptă săptămîni sau luni să fie găsite 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Până la urmă nu este poezia un mirific tablou în cuvinte?! Nu este pictura o poezie a culorilor și liniilor, însoțite de o muzică celestă?! Ștergerea, schimbarea, mutarea, o imensă ordine în dezordinea creației…ce sunt toate!? Un artist! Ce este artistul!? Un suflet înflorit în neliniști și doruri…☺️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Neliniște și dor sînt și părerile mele de bază despre orice artă. Iar ne-am nimerit 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am fost la Roma niciodată și nici nu-mi doresc să ajung!
Însă poezia despre „un loc anume” din Roma, a ajuns la mine și mi-a plăcut! Deși nu cred în astfel de „obiceiuri”, poate aș arunca un quarter of Dollar, dorind să fie pace în lume!🤗🤗🤗🥰
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A, nu, poezia mea e abstractă în cel mai absolut mod, dacă pot să zic așa, n-ar enici o treabă cu Roma. Doar, căutând s-o ilustrez, am găsit astea două poze și mi-a plăcut opoziția zi/noapte, oameni/singurătate din jurul ei, atîta tot… Ba chiar mi-a stîrnit curiozitatea și am mai citit sporadic și despre alte astfel de fîntîni – nu destul cît să iasă o scriitură separată, dar destul cît să mi se pară interesantă ideea. Oare cum i-o fi venit primului om ideea că, dacă aruncă un bănuț într-o fîntînă, i se îndeplinește o dorință…? Încă n-am aflat 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
recunosc, Issa, am dat search pe google sa aflu legenda. e despre triburi nomade insetate si in cautarea unor surse de apa. drept multumire plateau aruncand monede atunci cand gaseau fantani. despre dorinta nu am aflat nimic. dar daca s-ar indeplini as arunca fara numar! 😊
clar!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aha, deci de acolo vine ideea… Mulțam, Ami, nu apucasem să cercetez. Cît de logică și de umană e 🙂
Probabil că își doreau (ei, primii) să mai găsească și alte oaze :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
adevarul e, Issa, ca multe din articolele tale ma trimit spre cautari. au ele un punct de plecare, o legenda, un ceva despre care trebuie sa aflu cate ceva. despre articolele in care iti lasi gandurile dupa ce ai vizionat un film nu mai spun 🤗. alea istorice m-au trimis spre cautari.
pup, Issa!
♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
e foarte bine și chiar mă bucur cînd spui rezultatul, că de multe ori îmi propun și nu apuc s-o fac eu însămi 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mitul fântânei merita și o poezie, ca să-i sporească farmecul. Poate că au mai scris și alți poeți despre ea, dar eu mă bucur de aceasta și îți mulțumesc că ne-ai oferit-o, Issa! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu multă plăcere, Petru! Da, e o idee frumoasă. Fascinantă, chiar 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca orice fantana poate deveni una a dorintelor. Vechi rituri, dar si speranta, mereu speranta. Fontana di Trevi e foarte frumoasa, dar sunt multe fantani minunate la Roma. Revenind la ce spuneam, un hotel din zona are in fata o fantana micuta, draguta, cu o statuie de inspiratie marina. Nu mica mi-a fost mirarea, acum cativa ani, cand privind in fantana am vazut ca erau monede in ea. Deci, gestul conteaza. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact asta spuneam adineauri și cu Potecuț…
Gestul și dorința noastră de a ni se îndeplini vise 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tare frumoasă e poezia, Issa. Şi-mi plac şi pozele alese!
Apropo de ce spune Ana, da, am văzut că avem tendinţa să aruncăm bănuţi cam în orice fântănă, oricât de mică. Am văzut şi-n cele arteziene din oraş. Deci… sunt dorinţe multe de îndeplinit 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum, că spui, așa e, îmi amintesc și eu de fîntîni din diverse piețe centrale ale orășelor noastre cu bănuți pe fund 🙂
Clar sîntem doldora de dorințe 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană