Un târg într-o selecție de imagini, pentru că asta caută târgurile, imagini; dar în spatele fiecărei poze e un om și omul are o poveste și bucuria mea că știam dinainte sau am cunoscut acum aceste povești e nemărginită.

Am luat-o cu mine la târg și pe Potecuță, prin insigna și talismanul dăruite de ea, și le-am făcut vedete de o clipă care vor fi amintiri de neuitat. Am cunoscut oameni cu care lucram de ani și nu ne văzuserăm încă, așa cum sunt Em, Oana și Radu de la Siono și a infinita oară spun că revelația cunoașterii față în față nu se compară cu nicio relație virtuală, deși (asta fără nicio legătură cu Siono) am remarcat și că ne-am făcut atât de comozi, încât preferăm lucrul împreună din spatele tastaturii – parc-am fugi de implicări emoționale reale. Sau, poate, ne e mai comod acolo, în spatele ecranului. Am regăsit oameni pe care-i știam și-mi era dor să-i văd, fie și cât un zâmbet sau un râs în goana târgului. Am aflat și ce înseamnă să cunoști oameni care te știau numai din scrisul tău și a fost o altă mare bucurie că putem vorbi unii cu alții. Filmul lansării Margaretelor e mai jos, sper să-mi fi reușit „legătura” vrută de Mister WordPress. Filmulețul Suvenirurilor nu a ajuns încă la mine, ca să ajungă și la voi.

Pe lângă faptul, știut, cred, că ador instantaneele, în detrimentul pozelor aranjate, mai e celălalt fapt, și mai frumos: că fiecare poză are, până la urmă, fie ea chiar aranjată, backstage-ul ei, o taină care de multe ori rămâne între fotograf și protagonist 🙂

Fericire, nervi, caniculă, oboseală, fericire – cam ăsta ar fi scriptul primului meu târg petrecut „după tejghea” . Și așteptarea viitoarelor cărți și viitoarelor târguri din una și aceeași perspectivă: a celui care scrie.

https://www.facebook.com/100038192003970/videos/315350254128045/

Publicitate