Se dă textul:
Iiii-huuu
La portiță la Gheorghiță, Leano, fa,
La portiță la Gheorghiță, Leano, fa,
La portiță la Gheorghiță,
Se certau două mândruțe,
La-la-la-lai-la la-la-la-lai-la lai-lai-lai-la-la
Cea bogată-așa zicea, Leano, fa,
Cea bogată-așa zicea, Leano, fa,
Cea bogată-așa zicea:
Pe mine badea mă ia
La-la-la-lai-la la-la-la-lai-la lai-lai-lai-la-la
Că-mi dă tata patru boi, Leano, fa,
Că-mi dă tata patru boi, Leano, fa,
Că-mi dă tata patru boi
Și-o turmă mare de oi
La-la-la-lai-la la-la-la-lai-la lai-lai-lai-la-la
Cea săracă-așa zicea, Leano, fa,
Cea săracă-așa zicea, Leano, fa,
Cea săracă-așa zicea:
Pe mine badea mă ia
La-la-la-lai-la la-la-la-lai-la lai-lai-lai-la-la
Rrr-iu-ho-ho Uui-iu-iu
Nu dă badea gura mea, Leano, fa,
Nu dă badea gura mea, Leano, fa,
Nu dă badea gura mea
Nici pe toată turma ta,
La-la-la-lai-la la-la-la-lai-la lai-lai-lai-la-la
Nu dă badea ochii mei
Pe cei patru boi ai tăi
La-la-la-lai-la la-la-la-lai-la lai-lai-lai-la-la
Ai-la-la-la-la E-lai-la-la la-la-la
Și se cere, să zicem, un comentariu, că tot suntem în perioada examenelor. Primul lucru pertinent de făcut, după părerea mea, ar fi să eliminăm surplusul, ca să ajungem la substanță. Iată, deci, textul propriu-zis de lucru:
La portiță la Gheorghiță, Leano, fa,
Se certau două mândruțe.
Cea bogată-așa zicea, Leano, fa:
Pe mine badea mă ia.
Că-mi dă tata patru boi, Leano, fa:
Și-o turmă mare de oi.
Cea săracă-așa zicea, Leano, fa:
Pe mine badea mă ia.
Nu dă badea gura mea, Leano, fa,
Nici pe toată turma ta.
Nu dă badea ochii mei
Pe cei patru boi ai tăi.
Curățat de elemente redundante, textul se dezvăluie în toată nuda lui splendoare: un dialog liric ce duce cu gândul la o controversă dramatică între două fete, având la bază pe numitul Gheorghiță, în a cărui poartă se petrece acțiunea.
Timpul acțiunii rămâne nedefinit, însă observăm că personajele, care aparent sunt două, se dovedesc a fi patru: povestitorul, Leana, cea căreia, din motive neelucidate, i se adresează povestitorul și, în sfârșit, protagonistele: săraca și bogata.
Gheorghiță, deși omniprezent, lipsește cu desăvârșire din poezia-cântec, motiv pentru care, deși la prima vedere portretul său moral pare simplu, vom vedea că, în final, acesta rămâne incert.
Așadar, cele două fete pun la bătaie ce au fiecare mai de preț în cucerirea împricinatului. De-o parte avem o turmă de oi și patru boi ai familiei bogatei, reprezentată patriarhal prin tatăl acesteia. De cealaltă parte – gura și ochii săracei. Nu reiese din dialog nicio referire la familia celei din urmă, singurul mijloc de caracterizare, indirect, rămânând mândria cu care săraca, conștientă de cele două bunuri primordiale posedate, ochii și gura, le utilizează în vederea cuceririi lui Gheorghiță.
Dacă săraca se înscrie într-o gamă de personaje feminine veche deja în literatura noastră („Rea de plată”, de George Coșbuc), în povești populare sau culte autohtone („Fata moșului și fata babei”) sau universale („Cenușăreasa”), despre bogată, care, de asemenea, folosește lauda (de data aceasta materială) în argumentare, se poate spune că aparține unui șir la fel de vechi și lung de tradiții matrimoniale, ilustrate desăvârșit, de exemplu, prin Ana din „Ion”, romanul lui Liviu Rebreanu.
Finalul – recte alegerea lui Gheorghiță – nu poate fi conturat decât superficial, și anume din punctul personal de vedere al celui care citește: unui cititor bogat i se va părea firească alegerea deținătoarei de boi și oi, pe când unuia sărac – a posesoarei de gură și ochi. Remarcăm, cu această ocazie, procedura stilistică a textului: sublimarea unor trăsături prin reducerea la esența lor (turme de animale pentru bogăție și chip îmbietor pentru frumusețe) și, de asemenea, conflictul minte-rațiune la care pare supus protagonistul absent, conflict prezent în toată literatura universală. Însă pentru rezolvarea conflictului interior trebuie să luăm în calcul mai multe variante, mai ales că nu știm gradul de pragmatism sau dualitate al lui Gheorghiță. Putem, prin urmare, considera că Gheorghiță ar alege să „o ia” pe bogată, săraca devenind ori amantă, ori o ignorată care va lua calea depresiei sau alte căi. Sau că Gheorghiță va lua săraca, iar bogata, prin clanul activat al tatăl sus-amintit, se va răzbuna cumplit. Sau că, pur si simplu, Gheorghiță, despre care nu știm de ce lipsește, ar putea fi la o a treia fată, primele două alegându-se ori cu o râcă veșnică, ori, de ce nu, cu revelația solidarității feminine.
Cum povestitorul nu ne spune nimic, iar Leana este doar instrumentul pasiv prin care autorul își exprimă ideile, conflictul (și cel interior, al lui Gheorghiță, și cel exterior, dintre cele două fete) rămâne deschis, iar taina lui Gheorghiță, așa cum spunea Camil Petrescu în „Patul lui Procust”, „merge poate în cea universală (…), aşa cum (…) un afluent urmează legea fluviului”.
____________
Foto repr. Puzzle Factory
Se mai întâmplă 
Eu cred că Gheorghiță e chiar povestitorul și îi cântă Leanei, ce se află acolo, lângă el, și-l privește, în parte dezamăgită, dar și mândră că a ales-o pe ea. 😉😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Oups 🤣🤣 asta nu mi-a dat prin cap!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tare mult m-a amuzat textul tău! Și nu se putea, cred, să nu mă și inspire… înainte 🤣🤣
Îți mulțumesc, Issa, pentru buna dispoziție matinală! Simt că voi avea o zi tare bună!! 😘🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine-ai făcut, atîtea idei mi-au venit din conversațiile noastre ❤❤
Și eu l-am scris cu maximă plăcere și amuzament, poate în dorul celor de altădată… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤣
Știi ce n-ai cuprins în analiză? Faptul că, având în vedere înțelepciunea populară, s-ar putea să existe un al treilea personaj care să ia premiul, adică pe Georghiță!😎
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum să nu, mai spre final, n-avea cum să-mi scape așa ceva :)))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a scăpat!😀
ApreciazăApreciază
Ce mi-a placut textul.
Issa, eu cred ca onomatopeiele și interjecțiile sunt importante 🙂
Mie mi se pare ca fata saraca este mai guraliva, mai sgura pe ea, fiindca interjectiile ei sunt mai lungi si mai laboriaose. Ea canta cu voiosie cand se adreseaza celeilalte. Are o natura mai placuta, mai prietenoasa. Cam ca si fata mosului care ii vorbea copacului plin de omizi in timp ce il curata. Deci fata saraca este in comuniune cu natura.
Pe cand fata bogata vorbeste din varful buzelor. Este retinuta, chiar zgarcita in interjectii, deci eu mi-o imaginez ca pe o mironosita care abia de leaga doua cuvinte. Lipsita de politete. Dar si nesigura, ea stie ca Gheorghita o ia pentru avere, nu pentru calitatile ei interioare (care zunt zero, reflectate de interjectiile scurte).
Dar daca Gheorghita e cel de dupa gard, ambele fete ar trebui sa fuga cat mai departe. Si cat mai repede. 🙂
Textul asta e in manualul de romana?
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Poza e din Fata moșului și fata babei, găsită pe net :)))))
Iar textul… nuuu, nici gînd, e „furată” ideea de la un amic de pe fb, care face și el din astea cînd îi vine și cineva îi sugerase să comenteze cîntecul cu pricina… I-am luat-o înainte, că m-a fascinat subiectul. Sau poate dorul comentariilor de școală de altădată… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dorul comentariilor 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi place siguranța ta 😍😍
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daca stiam ca tu stii atea chestiuni (pe care eu nu le pot retine) la lb rom,.ma puneam in spatele tau la BAC 😂😂😂😂, poate asa scapam si eu si nu mai invatam toate caietele alea.cu comentarii.
PS: De ce e pt mine e mai complicata lb rom.decat fizica sau matematica? De ce.nu o inteleg? 😂😂😂😂😂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Din aceleași motive pentru care nu pricep eu o iotă din fizică și mate, cunoștințele mele oprindu-se la clasa a treia…? 😀😀
Și da, mi-am ajuat colegii din jur la bac la română, și ei pe mine la mate 😀😀 Rudimentar, puneam ciornele cît să vadă și alții sau mimam cuvinte cît erau profii cu spatele, dar a funcționat!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E clar, i-am mai zis eu lui Cri că suntem surori. Că fix la asta m-am gândit: Leana-i aleasa lui Gheorghiţă. 😀
Şi ţaţa Firuţa le-a auzit pe astea două certându-se, a alergat într-un suflet din capu’ satului, la deal, spre Lenuţa, să-i spună ce-a auzit despre Gheorghiţă, şi de aia-s atâtea lai-lai-lai-uri, că Firuţa respira greu şi autorul n-a ştiut cum să transcrie gâfâiturile ei.
Super comentariul tău, Issa! 😀 😀
Ştii ce nu înţeleg eu? Şi cred că merită o discuţie în stilul tău. Adică eu practic cerşesc postare de la tine 😀
De ce în toate legendele, poveştile, romanele astea de care ai amintit şi tu, fata săracă e frumoasă de pică şi ailaltă e doar bogată? Adică ce-are una cu alta (frumuseţea şi bogăţia) de se resping în halul ăsta?
Şi ne mirăm că avem în cap idei cum că dacă-i frumoasă, musai să fie proastă? Nu doar despre femei e vorba, dar ele-s acum subiectul.
Că peste tot e una bogată, că e bogat tac-su, şi una e săracă lipită, dar frumoasă de… aici intervine aia cu soarele, ştii tu. Deci?
Ah, că trebuia să fie o calitate? Că e chestia cu inima şi mintea, valabile şi azi? Păi da, dar cum ai zis, azi e simplu: una-i mama la copii, alta-i pofta inimii, vorba unui clasic în viaţă 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Până la eseul Issei, mi-aș permite să mă ating și eu puțin de acea mănușă aruncată, că prea ai pus iarăși genul acela de întrebare, care (se pare că) a stat în mintea tuturor și iaca, tot tu 🙂 ai exprimat-o!… Adică de ce-i mereu în felul acesta? Fata săracă, frumoasă de pică, în timp ce bogătana e lipsită de atracție, biata de ea. Că fără să îmi dau seama, o poveste care nici măcar nu e gata încă (acum mă gândesc deja să o schimb drastic și încă prin puncte esențiale 🙂 ) avea niște personaje, fix tot cam așa. Ca să vezi! Deci la un moment dat, indiferent cum o cotești în firul narativ, descoperi că până și tu, autor contemporan cum vine vorba 🙂 , te lași condus (ca să nu zic furat) de un pattern, care tot bântuie prin mințile (săracilor) povestitori… Deci am nevoie eu însumi mai întâi, să găsesc justificare pentru soarta „sărmanei fete bogate”. Și aș zice că noi, atât povestitori, cât și ascultători/cititori, nu ne regăsim niciodată printre cei avuți. Ca idee. Întotdeauna vom fi de partea celor care sunt săraci, pentru că în forul nostru intim, așa ne socotim noi înșine. Și frumoși, desigur 🙂 Oricât am avea, să zicem că sunt țăran și posed, nu una, ci două vaci… E un altul care are mai multe și ăla e avut, eu nu. Am un prieten, fost coleg de școală, care duce acum o viață de lux (în percepția mea) pentru că s-a priceput să dezvolte niște afaceri. Dar se consideră tot sărac! Pentru că nu se raportează la unul ca mine, ci la un altul, care are mai mult decât el. Așadar, dacă am lămurit cât de relativă este ideea de avuție, pe aceea de frumusețe îmi vine chiar mult mai ușor s-o argumentez. În forul nostru intim, toți suntem frumoși. Mă pun de exemplu… Ce pot crede eu pozitiv despre mine? Clar nu sunt bogat. Nici deștept, câtă vreme mai dau în gropi câteodată. Știu că ar mai fi destul loc și pentru bunătate… Dar găsesc totuși că sunt frumos! 🙂 Tu n-ai prea crede? Păi, dar nu m-ai văzut când eram mai tânăr. A! M-ai văzut și atunci? Cine știe, poate că atunci când îți aduci tu aminte, oi fi fost după vreo boală 🙂 Eu cred (în mintea mea) că m-a înzestrat bine Doamne-Doamne. Chiar dacă voi admite că am și niște defecte, pe ici pe colo, îmi voi da asigurare că tocmai acestea mă ajută la farmecul meu personal. Cine spune că trebuie să fim toți la fel? Eu sunt frumos în felul meu! Nu gândiți la fel? Desigur, nu cu voce tare, dar așa… În forul vostru intim, așa cum am spus. Nu? Bine. Să mergem un pic mai departe și să ajungem la copiii noștri. Aici e aici! Despre tine, hai să zicem că ești o natură mai modestă și nu te vei evalua în felul descris de mine. Dar cine oare de pe pământul ăsta, nu-și consideră progenitura lui, drept cea mai cea? Și iată cum fata săracului, este de fapt fata mea. Care, cum este ea? Firește, cum nu s-a pomenit alta, mai frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cu alte cuvinte, suntem săraci sau bogați în raport cu alții, de care ținem cont mereu – mi se pare corect, nu să fie așa, ci că așa facem 🙂
Iar frumoși – pentru că așa ne vedem noi, fiecare în sinea lui. Și asta mi se pare corect, deși, pe undeva, există, zic eu, frumusețe sau bogăție obiectivă.
Atunci – și asta mi-a venit citindu-te – de ce prințul pe cal alb al oricărei fete trebuie să fie și frumos, și bogat?
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Aseară am uitat să spun că termenul cheie în toată povestea, e compensație. E săracă fata, DAR frumoasă. Și poate că tot compensația rezolvă și cel de-al doilea punct al problemei, zic. Oamenii sunt conștienți că norii roz nu țin și de foame. Și atunci trebuie să înzestrăm pe cineva cu ceea ce e nevoie, nu? 🙂 Desigur că ai dreptate cu obiectivitatea, doar că m-a luat puțin valul atunci și am debitat ce mi-a trecut prin minte 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu ocazia acestui comentariu mi-am amintit şi de… hai să-i zic supărare, deşi e mai mult nemulţumire, că pe blogul lui Condei nu se mai scrie şi că mi-e dor să citesc povestioare sau orice.
Revin: mulţumesc tare, tare mult! Ce bucurie a fost să citesc această replică mult peste cât merită ce-am scris eu!
Şi vin cu un alt exemplu şi recunosc, cu riscul de a fi pusă la colţ. Sigur că în cel mai intim colţişor al nostru ne credem şi ne vedem frumoşi. Nu o spunem, nu. Dar exemplul meu e ăsta: întâlnirile, peste ani, cu foşti colegi sau prieteni de aceeaşi vârstă. Nu s-a întâmplat niciodată să îi vedem schimbaţi, parcă mai îmbătrâniţi decât noi? Mie mi s-a îmtâmplat, recunosc. Deşi nu mă cred o frumoasă, cred că totuşi, acolo, în acel colţişor, cred asta despre mine. Şi nu e narcisim, ba din contră, cred că încă e bine să ne vedem aşa. E semn de nişte încredere de care e nevoie la nivel personal.
Şi excelent exemplul cu bogăţia! Nici eu nu-s bogată. Deloc, aş zice. Dar acum, că m-am gândit mai bine, cred că mă uitam în partea greşită. Că în altă parte văd oameni care ar zice despre mine că sunt în comparaţie cu ei.
Vaaaai! Nu aş vrea să fie schimbată povestea!! Nu, să fie aşa cum trebuia să fie. Dar dacă şi fata bogată e frumuşică, n-ar fi rău. 😀
Că nu e o regulă ca un om să aibă o singură calitate, şi aia, ca o recompensă, ca şi cum i s-a dat de milă: e săracă, biata, dar măcar e frumoasă. Sau e urâtă cu spume, dar măcar e bogată. Sau e proastă rău, dar are picioare lungi. De ce? Un om poate fi şi frumos, şi deştept şi bogat. Şi un altul poate fi frumos şi deştept, chiar dacă mai puţin bogat decât primul. 🙂
Mulţumesc tare mult, Condei!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Potecuță, ce mănușă îmi arunci, ăsta e un eseu pe bune…!!! Merită și documentarea pe măsură, să știi. O să mă ocup într-o zi, că merită… Baza e, după mine, atavismul, pre-judecata, din astea, pricepi tu. Dar e și cu ramuri :)))) Clasicul ăla poate fi citat? Că prea e faină zisa lui 😀❤❤
ApreciazăApreciază
Iuuuhuuu, ce tare mă bucur!
Nu e grabă, dar eu abia aştept să citesc minunea, că asta va ieşi de la tine!
Clasicul ăla e Vali Vijelie, dacă mai ştiu bine şi melodia e o manea, parcă. Sau ceva mai vechi, readus în atenţie sub formă de manea. Sigur că se poate cita. Uite că sunt discuţii în care versuri din manele se potrivesc mai bine ca citatele din adevăraţii clasici 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oo, daa! Citatul e maxim de profund, e filosofia patriarhală a tuturor timpurilor și scrierea lui corectă i-ar știrbi tot farmecul! Genială urîtania (apropo de frumusețe…) aia care l-a scos 😀
Ai dreptate și cu colegii 🙂 been there, done that :)))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Subscriu la zisele Potecuței! Coincidență sau nu, dar în lumea satului chiar erau astfel de potriviri! Îmi aduc aminte de poveștile din copilărie sau mai bine zis de întâmplările reale din satul meu. Uite, una absolut adevărată! Nu mă întrebați ce vârstă aveam că nu știu. Era în sat una putred de bogată: hectare de pământ, de pădure; sute de oi și câteva perechi de boi, zeci de vaci etc etc. Ea!? Sărmana, după ce că era aproape pitică, mai avea și o cocoașă și avea și o față slută. Dar trebuia măritată! Cum cu cine?! Cu ăl mai frumos din sat: înalt ca bradul, chipeș, harnic și sărac lipit pământului. Și-a luat-o de nevastă…Mai am de-astea o traistă plină…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Perfect. Spusele tale îmi aduc aminte, chiar dacă nu e cazul în povestea ta, de o altă teorie, care, cel puțin pentru vechime, nu e de lepădat: bogații sînt urîți sau cu diverse cusururi fizice deoarece se căsătoresc și procreează între ei, într-un cerc restrîns, care se închide tot mai mult pe măsură ce trece timpul. La casele regale vechi știu din cărți că se vedea mai bine fenomenul, dar trebuie documentare serioasă, că nu-mi mai aduc aminte nume, detalii…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu vreau să te contrazic deloc, te rog să nu înţelegi asta. Am auzit şi eu în satul bunicilor poveşti aşa. Mă întreb: oare fetele alea chiar erau urâte? Sau erau făcute urâte de sărăcuţele din sat? Şi oare chiar, de ce fetele bogaţilor din acele vremuri erau urâte dacă chiar erau?
Da, din păcate, în acele vremuri, mai dur şi mai mult ca azi, deşi şi azi există asta, era o ruşine pentru feciorul bogat să ia o fată fără zestre. Şi mulţi nu se luau, să nu-şi facă neamul de râs. Dar nici fericiţi nu erau.
Issa, chiar e nevoie de documentare, zău 🙂
Aura, te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici vorbă să înțeleg altceva! Dar, și aici iar ai dreptate, nu erau toate urâte. Că frumusețea ca și reversul ei nu ține de avere! Dar eu mă întreb altceva: ce înseamnă a fi frumos sau urât?! Niciodată n-am avut etalon pentru aprecierea trăsăturilor fizice. Fiecare este așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Dincolo de aspectul fizic, trebuie să vedem celelalte însușiri! Cred că omul frumos este altceva sau mult mai mult decât un trup frumos. Oh, dar azi se aleargă prea mult după aspectul fizic. Nu intru în amănunte că știi tu destule cazuri de „vedete” care dacă ar tăcea, ar fi bine!
În altă ordine, eu, Aurora, nu sunt și nici n-am fost o „ruptă din soare”. 🫣🤫 Și, cu riscul de a mă repeta, spun:
„Nu-s frumoasă, nici n-am fost,
Om frumos din minte-am scos!”
Dintr-un vechi cântec popular zicere!
Altceva, se știe că încă de pe vremea faraonilor se practica căsătoria chiar între frați! Nu mai zic nimic!
Issa, scuze🙏🥰
Potecuțo, te 🥰
Un sfârșit de săptămână minunat!
I wish you a wonderful weekend!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Am bocit puţin înainte, scriind ceva ce pe urmă am şters, şi vine comentariul ăsta care mă vindecă instant!
Nici eu nu ştiu ce înseamnă frumos când e vorba de oameni, dar ştiu ce înseamnă când e vorba de ce simţi sau când vorbim de o zi, oricare ar fi ea.
Aşa că frumoasă să-ţi fie şi-ţi mulţumesc! Te pup!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
fetele s-au intalnit la Gheorghita la portita??? au avut date in acelasi timp??
m-am prins! era Gheorghita de pe tinder. escroc mare Gheorghita asta!
😂
m-am tavalit de ras, Issa!
pup!
🤗
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Nu m-am gîndit și la rețele matriarhale… 😀😀 Am zis să nu fiu așa dură, că totuși nu-i manea, chiar dacă n-am deloc chemare spre cîntecelele populare. Cel mai tare, cu lacrimi, am rîs în viață (și eu și prietena mea din clasa 4 ținem incă minte) cînd am auzit prima dată „Două fire, două paie, ia Ciuleandra la bătaie”… Nici Ceaușescu nu ne putea opri ne-a dat tovarăsa afară pînă ne-a trecut… Fuseserăm duși pe sus la Palatul Pionierilor, la o cîntare a României 🤣🤣
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Optim, ar fi să le ia Gheorghiță pe amândouă, măcar o data.🙂 Ce atât stres cu alesul!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă rog, eu am fost finuță, n-am anticipat toate variantele… 😂😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am înțeles. Toți bărbații ie porci.😀
În altă ordine de idei, să știi că am dorit sincer să vin la un autograf dar, socoteala de acasă și cea din târg ..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
No problem, urmează Gaudeamus…
Glumesc 😀 Nu-i nimic obligatoriu și, din cîte știu, nu mai am la ce să am lansări 😀
La prima afirmație, nu mai comentez. Sînt greu de pornit, dar, de mă pornești, sînt greu de-oprit, tot vorba lui Coșbuc :)))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce stres pe Gheorghiță!
Mulțumesc pentru doza benefică de azi! Chiar mi-a priit! 🙂
O zi frumoasă! 🤗❤️☘🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😂😂😂 și eu mă relaxez, îți dai seama… ❤❤
ApreciazăApreciază
Daaa!🙂
Duminică cu răcoare! La mine e caniculă 😉😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Idem 🙂
Aștept alarma 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aoleuuu, de mâine e și mai cald la mine 😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😦 😂😂😂
ApreciazăApreciază
Ca să nu rămâie iarăși repetent si anul acesta dl. Goe a primit la BAC de comentat varianta simplificată a romanului Ion, extrasă într-o diegeză reducționistă cu tentă folclorică de către gemenele netoate Osoianu… via filmul Rămânerea, Dușmancele cosbuc-ci-ene pe la gene, plus ginerică a lui Stratan… In încheierea tezei de la BAC, dl. Goe, pentru a câștiga bunăvoința corectorului (culegător de perle), a adăugat si varianta apoteotică a esențializării romanului ecranizat sub titlul, blestemul pământului, blestemul iubirii (sau invers), într-o variantă de banc, culeasă în tramvaiul 16:: Gheorghiță si iubita sa Măria stau de vorba post-ludic într-o căpiță de fân. Măria, intrigata de performanțele lui Gheorghiță, il chestionează curioasă: „Mă Gheorghiță tu ai mai avut si alte iubite înainte de a mă avea pe mine?” „Da’ poi cum mă Mărie” zice Gheorghiță. „Păi si pe cine ai avut?” „Eeee si tu acuma. Pe Floarea, pe Gherghina, pe Iona, pe Ana, pe Eufrosina si pe Aglaia.”. „Vai Gheorghiță”, zice Măria, „sunt profund rănită, consternată si obidită să aud așa ceva”, „Ei, zice Gheorghiță, nu mai fi așa obidită. Mai bine zi merci că te-ai calificat in semi-finală”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… Mai există tramvaiul 16…? Am mers un trimestru cu el cîndva. Zi de zi, dus și întors, de la un capăt la altul. Dar atunci nu erau Gheorghiți și Frăsinele 😀😀 Sau nu-i vedeam eu, orbită de propriile-mi visuri liceene 😁
P.S. Excelent comentariul tău 🙂 O mini-schiță de sine stătătoare.
ApreciazăApreciază
M-ai dus cu gândul la un alt trio: Ana, Florica și Ion!
O fi și vreo variantă literară opusă ( o Ea care alege între un El bogat și un El sărac) ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doar Otilia-mi vine-n minte la ora asta, dar la ea nu e-n funcție de bogat-sărac, deși Papadopol numai sărac nu era 😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da da, și câte „Otilii” sunt!!
E bun așa, se echilibrează situația 😉!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine punctat 😀
ApreciazăApreciază