Soldățelul de plumb
A ieșit într-o seară
Pe furiș din poveste,
S-a înrolat
Și, de atunci,
O întreagă armată,
În mici patrule de muzeu,
Câte-un vis antic străjuiește.

Iar lebedele de hârtie
În nopți cu lună plină
Se prefac în fete
Dansând desculțe
Pe o imaginară glie.

E liniște și pace,
În parc, cuminte,
În amiaza mare,
Un bebeluș
Roade-un soldat de plastic
Pe câmpul vast de bătălie
Al ierbii ca de pluș.

(Războinici daci la Muzeul Soldaților de Plumb, Valencia – foto Valentin, fb)

Publicitate