Pornind de la o replică banală (Or fi și bombardieri pe-acolo?) de acum vreo lună a unei prietene, într-un context în care auzeam pentru prima oară termenul de bombardier și de la un articol de astăzi al lui Aldus, am purces, silită de împrejurări, la o sumară documentare pe net asupra substantivului cu pricina din întrebare, documentare care până la urmă s-a făcut mai amplă decât îmi propusesem.
Am început, ca orice om de bună credință, cu dicționarul nostru. Dex, însă, e, cum bag rapid de seamă, pe dinafara problemei în cauză. Scurta sa definiție – avion de bombardament – mă scoate la fel de rapid din site-ul respectiv. E limpede, trebuie să caut în cu totul alte locuri, îmi zic.
Aproape fericită, dau rapid de un dicționar urban: A male stereotype from Romania most likely. He has a black short hair, very well arranged, fake designer clothes and shoes (he usually wears tracksuits or any kind of low shoes cu gleznele la vedere) and the most important a BMW car from the 90s very well known in Romania as „cazan”, „tigaie” (Jo, unde ești? Sper să dai p-aici…) or less often „coteț”. He is known for bad behavior in traffic.
N-am înțeles de ce e scris în engleză un dicționar urban cu argouri românești, dar n-a contat prea mult. Oricum, după BMW, care știu că e o marcă de mașină, dicționarul m-a pierdut de tot. Noroc cu finalul – El e cunoscut după comportamentul negativ în trafic – care mi-e atât de cunoscut, în orice limbă ar fi fost el scris.
Bombardierul începe, așadar, să se contureze în mintea mea. Pentru edificare, Urban Dictionary dă și un mic exemplu:
Mike: Have you seen my wallet?
Romeo: Nu, vărule, să mor de l-am văzut.
Dan: You’re being such a bombardier, Romeo.
Lucrurile încep să se limpezească precum natura după o ploaie binevenită (cam ciudat cuvânt într-un text cu asemenea subiect…): bombardierul are BMW, se poartă și vorbește urât.
N-am de lucru și-mi continui documentarea – cafeaua matinală e la jumătatea ei și zic să rămân în temă măcar până o termin și mă apuc de altceva. Dau, deci, o fugă pe reddit, unde știu dinainte că găsesc de obicei ce caut… Și găsesc, explicațiile complicându-mi teribil dimineața asta frumoasă și încă răcoroasă:
Cocalar: conduce o tigaie (seria 3 din 2000′), are 40 kg ud și ascultă manele la maxim. În caz de scandal te înjură și după fuge. Ți se adresează cu „bă”, „mă”, „fă” și alte onomatopee. Îmbrăcat cu trening Adidas sau Nike.
Bombardier: are un seria5 (gri sau negru) de vreo 10-15 ani, umflat de la combinaţia de shaorma & steroizi, ascultă manele în weekend, dar merge la Untold. În caz de scandal sare la bătaie și după fuge. Se adresează cu boss sau șefu’. Poartă haine de firmă cu logo cât mai mare.
Interlop: seria5 sau seria7 nou, bine făcut, nu umblă niciodată singur și, în caz de scandal, apar încă 2-3 bombardieri imediat în jurul lui, să îi țină partea. Ți se adresează cu „băiatu’” sau „domnu’”. Îl vezi de obicei la blugi + cămaşă (Radarada94).
Din nou mă limpezesc, mulțumită de noutățile aflate. Întâi, că „tigaia” e un BMW mai vechi. Apoi, cum îmi imaginam, de altfel, că punctul comun, indiferent de denumirea suburbană a indivizilor, îl reprezintă manelele, bătaia și vulgaritatea. Restul sunt nuanțe.
În alt loc, tot de pe Reddit, utilizatorul Daguerrotype e de-a dreptul nostalgic: Cred că am îmbătrânit. Terminologic vorbind. „Pe vremea mea” oamenii care umblau cu BMW-uri fabricate înainte de data nașterii, dădeau muzica la maxim în mașină sau pe stradă și aveau mai mulți ani la păcănele decât clase se numeau cocalari. Ușor, ușor nu am mai auzit cuvântul ăsta. În schimb, toți purtătorii de „trening” cu ceafa lată acum se numesc bombardieri. Vorbim despre aceiași oameni? Dacă nu, care e diferența? Poți să fii cocalar, dar nu bombardier și invers?
Omul e, cum spuneam, nostalgic și retoric și scrie, spre satisfacția mea, și cu diacritice, ca să nu mai trebuiască să i le pun eu. Spun retoric, deoarece, în zecile de răspunsuri, nu-l lămurește aproape nimeni, majoritatea povestindu-și propriile experiențe cu categoria din tema articolului.
În cele din urmă, un alt utilizator, al cărui nume observ abia acum că nu mi l-am notat, deși merita, după precizia și laconismul răspunsului, ne dumirește. Și pe Daguerrotype, și pe mine: Bombardierii sunt neo-cocalari.
Dacă tot am stat pe Reddit atâta, începând deja să regret că n-am mai dat de multișor pe-aici, spicuiesc și dintr-o astfel de experiență, anume a lui ScaredFalcon: Acum cinci minute m-am dus să iau apă de la magazin, mă uit în dreapta, mă uit în stânga și, cum nu se vede nicio mașină, aproape încep traversarea corectă a trecerii de pietoni. Deodată un zgomot infernal de mașină, însoțită de un zgomot de manele, se apropie de mine în centrul orașului cu (după estimările mele) mult peste 100 km/h, nu a frânat, dimpotrivă a accelerat chiar pe trecerea de pietoni și dus a fost. Am fost la un pas să fiu spulberat, pot sa depun plângere la poliție având în vedere că există camere de supraveghere a traficului? De unde atâți bombardieri, totuși, apăruți peste noapte?
Continuarea v-o spun eu, atâta cât m-am mai uitat pe comentariile următoare: a depus plângere, într-un final, și nu e singurul. Rezultatul… nu îl știu. Probabil e în altă postare, dar, cum începe să mi se ia de subiect, deoarece experiența descrisă de ScaredFalcon îmi este atât de cunoscută, inclusiv de la trecerea de pietoni a marii intersecții de la gura de metrou lângă care locuiesc.
Înainte să închid toate topic-urile despre bombardieri, pentru că deja simțeam cum mi se îngreunează spiritul și îmi dispare amuzamentul inițial, dau de o ultimă informație care mai reușește să-mi stârnească un zâmbet firav: Bombardierii originali sunt galeria lui Rapid-Bombardieri din Giulești. Prima dată când au afișat bannerul la un meci contra Stelei, bombardieri era scris cu un singur i. La următorul meci direct, steliștii au avut bannerul: „Când noi faceam coregrafii, voi nu scriati cu doi de i”… (Keurnaonsia).
În fine. O poză îmi mai trebuie pentru articol, ca să fie gata de publicat. Nu caut mult. Prima care-mi iese în cale e perfectă, revelatorie pentru subiect și are și nume probabil notorii, pe care le ofer oricui dorește să continue documentarea: Deveniți celebri după niște evenimente în care răbdarea Poliției a fost întinsă la maximum, bombardierii Cătălin Geolgău și Gabriel Terry au luat o decizie cu privire la viitorul lor… (Wowbiz.ro, de unde e și foto cover).
„Viitorul lor”… Mă cutremur puțin la aceste cuvinte. Cafeaua s-a terminat și ea și tot ce-mi doresc în această clipă de grație e să avem un viitor separat. Pentru totdeauna.
Revenind la mica poveste a lui ScaredFalcon, îmi amintesc subit lucruri crezute uitate. În afară de intersecții sau alte împrejurări care dezvăluie caracterul unui bombardier, îmi amintesc, de parcă s-ar petrece în clipa asta, seri și nopți întregi scuturate de sunetul strident al vreunei mașini „tunate”, care spulberă și ziua, darămite noaptea, orice alt zgomot citadin din preajma ei, trecând pe mica mea stradă dintre blocuri, paralelă cu marele bulevard. Și-mi mai amintesc gândurile din momentele cu pricina: că Doamne ferește să fii întâmplător pe aceeași stradă cu tunații și adunații ăștia. Am avut la un moment dat chiar impresia că fac curse de mașini noaptea, pe străduțe – era chiar un zvon prin cartier, referitor la cursele astea…
Concluzia concluziilor (de ce oare îmi sună ca Zmeul Zmeilor din basme…?) e că bombardierii (cocalari, interlopi ș.a.m.d.) sunt printre noi. Sunt în conștiința urbană colectivă și sunt un produs absolut al acesteia, indiferent sub ce noi denumiri se va manifesta în continuare, după acelaşi tipar, această veche specie bipedă.

P.S. Foto repr. e din kamikaze… Am schimbat-o pe prima din motivul elementar de a nu face reclamă, nici măcar negativă, specimenelor în cauză.

Publicitate