de Issabela Cotelin Poezia nu e când îți cântă vecinu-n pereți cu bormașina – aceea este o exasperare. Poezia nu e când ți se strică o țeavă și chemi instalatorul – atunci e o necesitate. Poezia nu e când nu curge apa caldă de o lună – asta este disperare. Poezia nu e când e […]
Ce este Poezia
Se mai întâmplă 
Waaa, mi-a plăcut. Tare. Mai ales finalul, e de milioane. Am râs, recunosc. M-am simtit bine. Ce-ar fi să scriu o poezie? 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cel mai indicat, cu asemenea recomandări 😀
Am scris-o dintr-o suflare, supărată pe o poezie stupidă oarecare din drum. Finalul însă mi-a luat vreo 3 zile 😁😁
ApreciazăApreciat de 2 persoane
He he!
ApreciazăApreciază
Citit, plăcut, am râs că nu se putea astfel 😉
Bune recomandări!❤️
O zi frumoasă și liniștită Pupicii 😘🤗🍀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Ileana 😀😀❤❤
Zi bună și la tine să fie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Când mângâi pisica și descoperi ce bine e e, după părerea mea, o revelație foarte utilă. 😁 Iar momentul în sine e chiar muză pentru o poezie, care nu-i altceva decât emoție, sau sentiment transpus în cuvinte. Așa o văd eu. E adevărat că acum mă influențează puternic și ceva ce-am citit mai demult despre mângâierea unui animăluț, dar și faptul că mie-mi plac mult pisicile. Însă, ți-am înțeles mesajul, fiindcă am un prieten care scrie poezie…, căreia îi lipsește tocmai emoția, adică atributul/ingredientul său esențial. Am încercat să-i spun că nu-mi plac poeziile sale și… m-a șters de pe facebook, de fapt, nu mai suntem prieteni deloc, ceea ce mie-mi spune că nu-s o diplomată… Ah, mi s-a făcut poftă de o poezie diplomat! 😀
P.S.: Știi la ce mă gândeam pe măsură ce citeam? Dacă nu cumva toate acelea înșiruite te tine ar putea, totuși, inspira versuri. Umoristice, precum ale tale de azi, da, cu siguranță. 🙂
P.P.S.: Mi-a plăcut mult, mult poezia ta, să nu înțelegi că nu, iar finalul e unul perfect, a meritat să nu te grăbești și să-l descoperi la sfârșitul celor trei zile.❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
*poftă de-o prăjitură diplomat, nu poezie, clar 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uite o poezie diplomat…
Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Ca toate şoselele lumii,
Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Era o fântână cu ciutura grea,
Căci apa-şi clădise, trecând peste ea,
În straturi, pojghiţele humii.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Ca toate fântânile vieţii,
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie şi caldă şi rea,
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.
Zoreau însetaţii s-ajungă să bea,
Ca toţi însetaţii din viaţă,
Trăgeau cu putere de cumpăna grea
Dar apa sălcie şi caldă-i gonea
Şi-ades câte unul mai tânăr pleca
Cu lacrimi de ciudă pe faţă.
Şi-ades câte unul mai vârstnic râdea
Ca toţi ce-o cunosc: APA VIEŢII.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie şi caldă şi rea,
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.
(Elena Farago)
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E tare frumoasă și n-o știam, deși o ador pe autoare. E genul acela de poezie pe care o tot recitești, redescoperind-o tot mai inteligentă, de fiecare dată. 🙂 Îți mulțumesc, Issa, pentru bucuria lecturii! ❤️
ApreciazăApreciază
Daaa… pentru mine e emblematică. nici eu nu mă mai satur de ea și o reiau din timp în timp.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E foarte frumoasă poezia! Celelalte Cuvinte au o piesă pe aceste versuri.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cred că o știu, deși o s-o caut oricum mai încolo 🙂
ApreciazăApreciază
„Fântâna suspinelor” 🙂 pe care am descoperit-o acum și eu, cu vocea lui Pittiș la început. E minunată. Mulțumesc din suflet!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ei, am zis inutilă, că mi se pare culme să descoperi asta după ce ai mîța de nu știu cîți ani :))) dar mă rog. Problema mea e cu ăia de scriu fără pic de emoție, de zici c-ai citi un document sau, din contra, pe ăia care nu mai prididesc cu emotiile descrise, de n-ai timp s-o simți, că tre s-o citești :)))) Mă cam rătăcesc printre atîtea curcubee… mie tre să mi le sugereze 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mi-a plăcut mult de tot ce nu e poezia, dar cel mai mult mi-a plăcut ce e! Fain, fain de tot!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțam frumos, Potecuț!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Când în poezie intervin prea multe reguli, poezia își pierde prospețimea. Eu cred că poezia este o joacă cu cuvintele, o visare cu legături foarte nesigure la realitate, un salt într-un univers paralel, unde lucrurile doar par să fie identice cu cele din lumea noastră. 🙃🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dar nu sînt reguli cele ale mele! Sînt doar o revoltă momentană, tocmai împotriva lipsei acelui salt de care zici si tu 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am înțeles revolta din cuvintele tale, ți-am înțeles nemulțumirea față de multele „poezii” care bântuie internetul, dar eu cred că poate fi un preambul pentru o poezie chiar și sunetul enervant al bormașinii vecinului în orele de liniște. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Evident că poate, dar, zic eu, nu atunci, la cald, cînd urli de draci, ci după ce se așază exasperarea frumușel cumva și se subțiază pînă la a deveni o stare lirică… Pentru că cuvîntul bormașină (și încă o tonă, care mă oripilează) n-are ce căuta într-o poezie, dacă nu e umoristică!
Desigur, e doar părerea mea 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane