Una dintre plăcerile mele este de a ține pe noptieră o carte de poezie. Cel puțin una – e una care se află permanent acolo, un volum de Blaga, la care se mai adaugă altceva, uneori. Când am privilegiul de a intra în posesia unei cărți de poezie contemporană care să fie pe gustul […]
Solitudini – Issabela Cotelin — adropofinspiration
Cu o constelație de mulțumiri Anei, pentru părerea ei despre cartea mea. Și cu specificația că poza reprezentativă aparține tot ei.
Se mai întâmplă 
Fiecare poezie de-ale tale merită un premiu, iar mai multe laolaltă sunt cu adevărat un șirag de perle. Mă înclin cu respect și prețuire, Issa! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos, Petru! Fiecare inimă la care ajunge un vers e un premiu. Fără glumă 🙂 că acelea pe hîrtie nu mi-au adus un folos mai mare 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce viaţă or fi avînd unii, dacă-şi permit să aibă o noptieră lîngă pat… 🙄 🙂
Să ştii că şi eu am rîs ca şi tine la aceeaşi expresie, doar gîndindu-mă dacă în loc de un N ar fi pus un T. 😆 😆 😆
Altfel le zice bine, are talent de recenzor. 🙂 Probabil şi inspiraţia a fost pe măsură. 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ei uite, eu n-am noptieră și mă consider cel mai normal om din pdv social. Comun, adică. Și n-am, pentru că-s mici camerele de bloc și pentru că-s o minimalistă în orice – ar ocupa spațiu degeaba 😀, îl prefer gol, să simt că am loc!
Mulțumesc pentru aprecierea voalată :))) ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cu plăcere… devoalată. 😆
Şi să ştii că nici eu n-am noptieră, tot din lipsa spaţiului, deşi lipsa mea e cam de… altă natură (spaţiul fiind ocupat cu amintiri – alţii ar zice simplu: vechituri). 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Daca tot insistati cu subiectul noptiera, ei bine, noptiera mea e un scaun capitonat, strasnit terfelit de pisica. Dar eu ii zic noptiera. Ma bucur daca v-a placut modul de expunere.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Bad day, huh… 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Actually, not quite. 😛
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Atunci mă bucur. 🙂 Putem renunţa la pluralul regal şi da glumei o şansă…? 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🤣🤣🤣🤣
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Putem. 🙂 De fapt, chiar m-am amuzat. Nu se vede, stiu, sau nu pare. 😀 Incercam sa inteleg unde cadreaza noptiera, in ce zona. Ce zici, Issabela? Pe unde o proptim?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Alrighty then (după cum zice Jim Carrey într-una dintre comediile lui). 😀
Noptiera cred că merge proptită între frapieră şi supieră. Ce? Între F şi S merge la fix N, nu?! 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cred ca N-ul era dupa FS. 😛 Ma gandeam daca nu cumva intre medieval si neo-burghez.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ptiu, piei drace cu amintirea purpurie! 😆
Cît despre originile noptierei, cred că pisicii nu-i pasă. 😛 😆
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Hehe! Nu, si nici mie, cat timp cartile stau bine pe ea. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
No bun, da’ am o mică nelămurire: cărţile stau sub pisică sau pe pisică? 😛 😆
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pe ‘noptiera’ si sub pisica. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
În regulă, m-am lămurit, nu chemăm protecţia animalelor – poate doar pe cea a cărţilor. 😛 (nu de alta, da’ dacă vezi ce-au făcut „copiii” mei cărţilor din cutiile de carton aduse de la mătuşă-mea plîngi cu sughiţuri 🙂 )
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am si eu exemplare ‘capsate’. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Hehehe, n-ai cunoscut teroarea adevărată. 😀 Cutiile sînt franjuri, iar cărţile nu doar că nu mai au coperţi dar unele nu mai au decît… jumătate din numărul de pagini. 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ohoho!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Au fost peste 40 la un moment dat, toţi înghesuiţi într-un spaţiu mult prea mic pentru ei. Era logic să se întîmple asta. Vremurile potrivnice, deh… E prea mult de povestit şi prea dureros.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Inteleg, imi pare rau.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulţumesc. O să treacă, atunci cînd trec toate deodată.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mnoh, scuze, nu mă cheamă Issabela. (da’ dacă mă cheamă, mă duc, ce-s prost să nu!? 😆 )
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Clar!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
nu mai știu care era întrebarea cu noptiera, dar din astea ca-n discuția de mai sus am și eu două, tapițate, de la dedeman… sînt ușoare ca fulgul, deși chipurile sînt fotolii, și cînd se plictisesc de ascuțit ghiare, le răstoarnă și se joacă prin eșafodajul de pal din care-l alcătuite… 😀😀 și pe place maxim!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
A mea (adica scaunul, dar va fi numit in continuare ‘noptiera’ 😀 ) nu e deloc usor. E greu de-a binelea! Nici macar Ninja, cu forta ei, nu o rastoarna, doar isi ascute ghearele pe tapiterie.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
felicitari! ♥️
oh, yessss! citit de dimineata articolul!
felicitari, cu drag! 🤗♥️
ApreciazăApreciat de 2 persoane
mulțam mult, Ami!!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
N-am mai citit de mult poezie decât pe aici câte un vers. Acum ca am văzut cartea ta cred ca voi redeschide câteva volume de versuri pe care le am in biblioteca. Ai mult talent si pentru versuri si pentru proză așa ca nu pot sa spun decât „felicitări!” și la cât mai multe cărți publicate dar și vândute ca și asta e important.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
tiu că nu-i mereu momentul ei. E cînd mare doamnă, cînd o adolescentă fițoasă poezia asta – în general, nu a mea musai. Trebuie depistată unda comună 🙂
Mulțumesc frumos, Magda!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos scrie Ana despre cărți frumoase!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce frumos scrii tu despre Ana 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper ca multa lume sa ramana in contact cu poezia, fiecare cu ceea ce prefera, dar sa mai incerce si cate un pic de altceva, doar asa, de proba, nu se stie ce descopera. Pentru mine, poezia Issabelei si a altor catorva contemporani e o sursa de bucurie constanta. Pentru ea in sine, dar si pentru faptul ca se mai scrie in spiritul vechii arte.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ăsta cu spiritul vechii arte e chiar un compliment pentru mine! Citesc sporadic un site – nu, n-am să-i dau nume decît în privat, dacă vrei, și s-ar putea să te miri tare – cu mare, mare vad și care dă și verdicte… și sînt oripilată de felul de poezie promovată. O spun fără reținere. Chiar azi am mai citit cîteva, ieșindu-mi în cale – poate-poate m-am înșelat. Dar nu. În același… spirit am dat unfollow unui tip de pe-aici, tot mare și tare, dar care promova poezii „gen” premiul Eminescu. Între timp am aflat și cum se cheamă poezia asta: post-modernistă. Să fie la ea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am aceeasi parere. Stiu si vreo doua persoane care scriu poezie in stilul agreat actual, dar de esenta. Poate descopar mai multi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
știi ce-mi pare ciudat? că, dacă le-ar zice epică lirică sau epică pur și simplu, chiar ar merge, de cele mai multe ori. dar e bucuria asta bizară de-a da enter, ca să zici că e un vers nou…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Versurile tale merg la suflet de fiecare dată! Felicitări și mulțumiri‼☘🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc tare, Ileana!
ApreciazăApreciază