Tocmai am văzut THE GREAT – un serial despre Ecaterina a II-a a Rusiei. Cea Mare. Cum refuz ficțiunile istorice cu aceeași tărie cu care refuz documentarele, m-am lăsat greu convinsă să mă uit. Dar, cum argumentul principal a fost că „e de râs”…
Și-am râs cu lacrimi, de la primul până la ultimul episod.
Mă revoltase iarăși inițial, când încă nu eram hotărâtă dacă să stau la cele două sezoane a câte zece episoade fiecare, un mic, dar esențial, neadevăr istoric: că Petru, Petru cel mic și prost, în acest film nu numai că nu moare, ci și… (mă opresc aici, că e spoiler deja).
Dar am trecut și peste asta și bine am făcut, căci, iată, am ajuns să-l recomand. Alte abateri istorice grave nu mai sunt în el și e o istorie așa de bine reprezentată prin parodie, încât cred că toate manualele ar trebui să ia lecții dintr-o astfel de viziune. Cumplite adevăruri poți înțelege dintr-o glumă bine făcută și la locul ei.
Totul e parodiat, de la curtea împărătească la curțile vecine și spiritul slav în general, trecând prin obiceiurile și moravurile vremii (și nu numai), iar treaba este făcută excelent.


Aș avansa chiar ideea că sunt câteva momente de-a dreptul memorabile, demne de a rămâne de referință. Cum ar fi acela în care Ecaterina se îndepărtează agale, cu ursul primit cadou legănându-se masiv lângă ea. Sau când Petru se ridică din baie, pentru o treabă de stat urgentă, și pleacă nonșalant în pielea goală prin întreg palatul, dând ordine în stânga și-n dreapta, iar toată lumea îl ascultă supusă, ca-n povestea cu împăratul fără haine. Și altele.
Toate caracterele sunt extrem de bine definite din primul episod. Ecaterina (Elle Fanning) e superbă în candoarea ei de prințesă germană romantică, venită să se mărite pe „neve” cu butucănosul împărat al Rusiei. La fel de superb conturată e lupta ei interioară de a se da pe brazda mojiciei slave sau a-și păstra idealurile europene (întâlnirea ei cu Voltaire e, iarăși, de referință pentru cele două stări în conflict). Petru al III-lea, alias Nicholas Hoult, e delicios în prostia și mitocănia sa. Genială pe tot parcursul e și mătușa Elisabeth (Belinda Bromilow) – rusoaica aristocrată care ține, dincolo de orice, la continuitatea neamului, are și suflet și e și coruptibilă în egal măsură. Iar preotul din film (Adam Godley), sfătuitorul tronului, e de-a dreptul charismatic în lupta cu angoasele lui. Îl mai avem, episodic, și pe amantul Ecaterinei, Leo (Sebastian de Souza), dăruit cu generozitate de soț, care se descurcă perfect cu substratul rolului atribuit.


Sunt, în altă ordine, destul de multe scene care, privite cu atenție, ies cu certitudine din cadrul unei comedii simple și generalizează o tipologie sau un spirit, nu neapărat de epocă. Am simțit de câteva ori cum râsul cu lacrimi pe care-l provoacă umorul de situații și de limbaj îmi stă în gât de intuirea unui adevăr imbatabil.
Apropo de umorul de limbaj… Petru, depravatul number one al curții rusești, face amor cu mama Ecaterinei, venită în vizită la curtea lor din cauza unor zvonuri, iar Ecaterina, când află, se duce direct la el și urlă: You… mother fucker…!
Mi-a părut rău că s-a terminat, dar m-am și bucurat, deoarece credeam că nu mă mai pot atașa de alte personaje după „Mentalist”, deși am mai încercat câteva. Vestea bună ar fi că am auzit că ar urma și sezonul trei.
În concluzie, o comedie neagră despre vecinii noștri pare o idee teribil de binevenită, îndeosebi în contextul actual și mai ales când este atât de izbutită. Și care, zic eu, merită văzută și ca atare, pentru cine n-are chef de semnificații adânci, chiar dacă acestea sunt de bază.
Trist rămâne în film doar adevărul istoric postum, pe care îl știm noi, urmașii – anume acela că, în ciuda atâtor încercări de… civilizare, marele urs nu s-a prea clintit din mersul lui apăsat, iar laba lui greoaie încă mai zguduie pământul când calcă aiurea, afară din pădure. Chiar și-n pădure produce ecouri când se scutură din hibernare.
Am precizat titlul întreg la începutul articolului și țin să atrag atenția doritorilor asupra lui, deoarece mai sunt încă vreo două filme/seriale pe HBO despre Ecaterina cea Mare. Unul dintre ele are doar patru episoade și am vrut să-l văd ulterior, însă mi s-a părut atât de serios și de anost, cu tot adevărul lui istoric respectat întocmai, încât am renunțat după jumătate de oră.

Foto repr.: elle.com (restul: the-great-hulu.com, reason.com)

Publicitate