autor: Issabela Cotelin – Persoana numărul 563279 este rugată să urce în vagon. Persoana în cauză, declarată de gen masculin, având un bagaj ușor, de mână, numerotat identic cu actul de identitate după care fusese nominalizată, urcă în vagonul transcontinental și se îndreptă către locul cumpărat din timp și temeinic verificat de autorități. Ajuns, își scoase […]
proscrișii — Cafeneaua Interviurilor
Se mai întâmplă 
Cam tragic acest viitor. Eu sper ca nu o sa vina niciodata ….
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și eu, evident. Nush ce mi-a venit. Cred că m-a enervat faza cu părinte 1 și 2, care bîntuia la un moment dat, deși nu cred neam în așa ceva. Și am vrut să reliefez faptul că „ma” e cam prima combinație de sunete pe care o scoate orice om, chiar dacă nu în toate limbile se zice „mama”…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Seamana cu noua ordine mondiala care se doreste a se implementa.
Sper sa nu le iasa
ApreciazăApreciază
Eu coboram din tren la întoarcere, după excursia binemeritată. 🙂 Oricum, descrii o lume de speriat… chiar și pentru o persoană disciplinată ca mine. Tot ce pot să sper este că va rămâne veșnic de domeniul ficțiunii.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am încercat și eu o distopie… Apropo de lungimea unui text, m-a ținut cam puțin, după cum se vede, că nu-mi prea merge imaginația la din astea 😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
m-ai facut praf, m-ai emotionat!
💯
ApreciazăApreciat de 1 persoană
uofff…, ce-aș elibera toate păsările din colivii din lume…!! acu, pe loc, pe toate…! s-ar bucura și Pilo, să-i zburătăcească mai multe pe deasupra 😀
mulțumesc, Ami ❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Simpatică poveste. Ai văzut „Demolition man”? E ceva acolo similar cu ce-ai descris apropo de clonele din cartierul „acela”. 🙂
Treaba cu numerele de „înmatriculare” e deja realitate de mult. Nu te mai întreabă nimeni „cum vă numiţi?” ci direct „CNP-ul, vă rog!”
Distopia din poveste pare a fi combinaţia dintre posibilitatea de a scoate dispozitivele de măsură de pe corp şi cea de a evada în pădure – unde mai există păduri publice în care un om să-şi poată construi un „cuib”? În rest totul pare continuarea logică a evenimentelor recente.
Greu să mai faci sci-fi în ziua de azi cînd realitatea face de ruşine foste distopii. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce pe sufletul meu ziseși 😁 de-aia nici nu-mi plac distopiile, fug de ele ca nu știu de ce să zic. Că ajungem să le trăim și le credem normalități, inventînd altele și altele. Ca știrile de la ora 5, care, în loc să informeze, inspiră scursurile societății la rele.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
P.S: Fug să le scriu, dar și să le citesc/vizionez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Totul pare a fi dual în Univers, şi ca atare şi pe Pămînt. Lucrurile sînt prezentate aşa cum sînt sau aşa cum ar putea fi. Şi cele bune şi cele rele pot fi luate ca exemplu de urmat, sau de ocolit – depinde de fiecare individ cum are creierul configurat. Partea proastă a umanităţii e că numai cei răi ajung în poziţia din care să poată converti poveştile în realitate, şi evident că le vor alege pe cele rele (pentru majoritatea populaţiei) care să le aducă lor, bolnavilor mintali, satisfacţia mult-dorită.
Eu unul, dacă nu mă pot feri din a trăi relele aduse în realitate, cel puţin mă pot feri de cele „de la ora cinci” – şi o fac de mulţi ani prin simpla renunţare voită la televiziune (şi radio).
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ș noi am renunțat de ani la cablu, iar radionu mai avem prin casă de și mai mult… Dar văd sporadic titluri de pe protv, ăźtia erau cu știrile de la 5, și-mi dau seama că n-au dispărut.
Cînd m-am enervat prima oară, la începuturi, pe ele și-am comm în stînga și-n dreapta că n-ad trebui să existe… ghici ce-am aflat. Că modelul era copiat (ca și al tuturor „divertismentelor” ulterioare). Că el exista de mult in lume, numa noi n-aveam. Deci… nicio șansă să dispară ceva la care lumea se bucură, în sfîrșit, c-a ajuns…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu e chiar aşa. Modelul nu e copiat ci… impus. De „sus”. Toate reţelele/canalele sînt în ultimă instanţă dependinţe – sau mai plastic spus braţe de caracatiţă – ale cîtorva grupuri (puţine de le numeri pe degetele unei mîini) care coordonează mass-media globală. Era un clip revăzut de curînd dar nu mai am link-ul, era absolut relevant pentru a-mi susţine afirmaţia: zeci de „crainici” TV, fiecare pe cîte un post/canal diferit, recitînd EXACT aceeaşi propoziţie „This is very dangerous to our democracy”. Un scenariu de la care nu se abăteau decît ca stil de pronunţie, ATÎT. Balivernele cu „asta se cere, asta dăm” să le creadă mutu’!
ApreciazăApreciază
ERATA: propoziţia corectă este „This is extremely dangerous to our democracy”.
Scuze, foamea îmi zăpăceşte creierul mai mult decît e de felul lui. 😳
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Unul dintre – am observat adineauri – zecile de duplicate e aici: https://www.youtube.com/watch?v=KSXenq5RNwo
Poţi încerca şi căutarea asta: https://duckduckgo.com/?q=„This+is+extremely+dangerous+to+our+democracy”+site:youtube.com&t=h_&ia=web
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-au subtitrare. Dar oricum am priceput ideea. Ce nu pricep e cum de te poți bucura să ai atîta control asupra unor oameni cu care n-ai nimic comun. La ce bun…?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă ziceai ‘supttitrare’ te mai credeam. 😛 Dă-o încolo de engleză, că nu-i mare lucru. 😉 În fine… treaba cu bucuria? Păi e vorba doar de Ego, de setea de putere, de competiţia la nivel ultraînalt – atît. Un joc de şah cu pioni vii. Ce altceva le poate lipsi atunci cînd au TOTUL…? 😦
ApreciazăApreciază
Hai că le-am văzut… al doilea e mai mișto, ca să zic așa. Ca să comentez blînd, are și democrația limbajul ei de lemn – ceea ce extrem de periculos pentru democrația noastră 😀
N-am prea înțeles ce știre anume (dacă era una singură sau mai multe…) e așa de important să fie inoculată ca periculoasă, dar nu cred că contează prea mult detaliul ăsta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din cîte înţeleg era vorba la modul general de combaterea acelor aşa-zise „fake news” care s-au dovedit în timp a nu fi toate atît de „fake”. Cu alte cuvinte, „băi, nu mai spuneţi adevărul, că e periculos pentru dictatura noastră”. 🙄
Dar vezi, la ei cu atîtea sute de canale care au fiecare propriii urmăritori fideli e extrem de greu să facă cineva legătura; şi totuşi iată, cineva a făcut-o, a expus „şablonul”. La noi nu prea e loc, cred, cu canale relativ puţine şi cu românul nestatornic – ne-am putea „prinde” mai mulţi de şmen. Dar pînă la urmă, lor nu le pasă, fiindcă ei au puterea, nu noi. Cum era vorba aia: „mulţi, da’ proşti”. Că am vrea cîţiva dintre noi să fie (măcar) invers, da’ nu se poate, neică, n-ai cu cine.
ApreciazăApreciază
Apropo de adevăr, „istoria este o minciună pe care nimeni nu o contestă”, zicea și teribilul Napoleon (tocmai am folosit citatul în altă parte, altfel nefiind deloc în extaz în fața geniului susnumitului…).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Întîmplător are dreptate. „Mda, şi ce dacă”, se aude înfundat din spatele cortinei… 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a plăcut tare mult! Finalul m-a emoţionat şi pe mine şi aş mai fi vrut! Nu faci o continuare? Aşa, să vedem că se poate. Că se va putea, dacă vreodată va deveni realitate toată asta. Omul e inventiv, doar vor avea genele noastre generaţiile viitoare, şi nouă ne place să credem despre noi că suntem frumoşi şi deştepţi, deci dacă e aşa, înseamnă că vor fi generaţii sclipitoare care vor şti să facă slalom printre aberaţiile de legi sau de reguli.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu știu dacă-s în stare… Apropo de articolul dinainte, mi-am zis prima oară că ce bun ar fi un microroman 😀 pe tema asta… Dar s-au scris prea multe distopii și am simțit că nu mă țin creierii să scriu și inventez atîtea aberații.
Însă na, never say never… Mulțam pentru îndemn ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Foarte interesantă povestea! N-am mai citit de mult timp ceva atât de scurt, concentrat și captivant.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adrian, mulțumesc frumos!
Scuze pentru intîrzierea răspunsului, dar te-am (v-am) găsit în spam 🙂
ApreciazăApreciază
Urmează 563280, se pregătește 563281.😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mă faci să mă gîndesc și la soarta ăstora… 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am avut la un moment dat un director, un caracter de rahat, un ciudat, mai ciudat ca mine. Era președintele comisiei de împărțit case. I-a adunat pe toți amatorii înscriși (sigur că eram și pe lista aia deși, dădeau numai la dosare curate, dar era moca).
Ne striga la rând, ne spunea invariabil că n-au venit, dar mereu zicea: Urmează cutare, se pregătește cutare. Când termina, îți zicea „ești liber”.😀 Așa era jucată „soarta” cu scrii tu.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mi-ai stîrnit niște amintiri ciudate… Cînd a apărut prima oară ANL, ne-am facut si noi dosarul. Aveam tot ce trebuia: n-aveam altă casă, aveam servicii private serioase, bani cu carul de la ele, adică garanții zdravene că puteam plăti ratele lor. Certificat de căsătorie, vîrsta cerută… Era un dosar impecabil. Părea imposibil să-l refuze. Și totuși nu ne-a dat statul nimic. N-am ajuns niciodată pe lista aia. Încă mă mai intreb de ce, că nu ne lipsea nimic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deși importată din soviete, României îi place viața cu dosar, viața pe liste. Lista Neagră, Lista Caselor, a proscrișilor, a reacționarilor, nu neapărat disjuncte.😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Conjuncte. Sînt mari afinități elective între listele astea 😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Scuze, „eram” – e vorba de mine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos…!
ApreciazăApreciază
Woow! Posibil să se ajungă cândva la o așa stare de (a)”normalitate”. Oricum mi s-a făcut pielea de găină!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… deja lucrez, la cererea publicului 😁, la partea a doua, care chiar e finală! Că nu mă mai ține mintea. Încerc să rezolv si pielea cu pricina 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
UUU, foarte misto. Deja fac ca trenu’, dupa cum se vede. UUU, ci ci ci ci ci! E distopie, dar una ironica – asa da. Cu placerea pentru etichetare pe care o au unii dintre oameniia cestor vremuri, mda, nu e exclusa o astfel de concluzie.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😀 stai să vezi partea a doua!! Am „aprobarea” copiilor pentru ea, deci e ceva de capul ei :))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ui, ui!
ApreciazăApreciat de 1 persoană