Leapșă preluată

Sursa – jocuridincopilarie.ro

Am preluat leapșa, pornită pe dealedianei.ro, de la Vrăbiuțe. Am considerat că sunt niște întrebări de bun simț și cu unele răspunsuri sunt oarecum datoare micului meu grup de cititori (text adaptat).

1. Cum alegi subiectul unui articol? Cauți idei sau vin ele la tine?

Nici eu nu aleg, e plin de subiecte și-n noi și în afara noastră. Doar așteaptă să fie scrise.

2. Ai zile în care pur și simplu nu ai chef să scrii? Dacă da, ce faci? Ignori sentimentul și scrii oricum?

Absolut că da, am zile fără scris și nu scriu, aștept să vină. Scrisul, cheful, ce-o fi, când vine scriu și pe stradă-n timp ce merg, și noaptea la 3 dacă m-am trezit pentru asta. Când nu, nu m-ajută nimic din exterior să încropesc un text oarecare.

3. Care este subiectul preferat despre care îți place să scrii?

Sufletul omului. Esențe. Nu de parfumuri.

4. Cum îți împarți timpul între familie și blog?

Nu-i împărțeală, se îmbină, uneori se completează. Cum le vine rândul.

5. Dacă nu ai avea colaborări, ai scrie despre diferite produse?

Nu am colaborări, nici nu m-am gândit până acum. După ce-am trecut printr-un SuperBlog, categoric aș scrie, dar numai despre ce îmi place cu adevărat.

6. Care este produsul pe care l-ai recomanda oricând?

Nu am obiecte preferate. Doar oameni preferați.

7. Care este cartea pe care o recomanzi fără rețineri?

Patul lui Procust. Nu, nu suntem la bac sau pierduți în timp prin vreun liceu, dar am vorbit de curând de ea și mi-a revenit în minte plăcerea descoperirii ei.

8. Ai în jurul tău prieteni bloggeri?

Cred că pot răspunde afirmativ, pe câțiva îi cunosc chiar live și mi se pare foarte important.

9. Cât de important este aspectul blogului pentru tine?

Este, evident, doar mă reprezintă virtual. Mi se pare important să fie curat, clar, prietenos. Și să aibă nume și prenume.

10. Un gând pentru bloggerii începători!

Follow the sun… de la un începător pentru alți începători…

O nuntă de argint la un hotel de platină

Hotărârea

Bună dimineața, în sfârșit o dimineață fără beep-uri, mă bucur și eu de ea liniștită, deși mintea-mi derulează încă fragmente cu discuțiile din ultimele zile.

Ne-am hotărât, cu câțiva prieteni și colegi de serviciu, un grup privat – cum ne spun cei de resort, să mergem câteva zile la munte în vacanța dintre semestre.

Locul

Suntem deja 30 și va fi ceva de gândit aici, deși ne lăsăm mult și pe mâna celor de la Royal Boutique Hotel, alesul nostru din tot ce-am văzut la ofertele de cazare din Poiana Brașov. Unii dintre noi au mai fost acolo și recomandarea unui prieten bun, când o ai, face mai mult decât o recenzie de pe net. Am stabilit întâi data exactă cu cei de la hotel, apoi durata, 3 zile.

Arhivă personală

Cât despre Poiană… e un loc turistic care vorbește de la sine de mult timp, a fost cel mai ușor de ales, fără controverse, vreo amintire neplăcută de oricând sau orice altceva.

Poiana Brașov e o alegere pentru orice anotimp din noi sau de afară.

Programul

Cele două zile întregi le vom umple ușor, putem schia, sigur unii dintre noi vor vrea, avem și spațiu de depozitare pentru schiuri special amenajat. Mai au saună la hotel, dintre activitățile pe care le putem face iarna. Eu, sincer, nu-s direct interesată, dar știu câțiva dintre noi care-ar fi. Iar serile le putem împărți între partide de biliard și dart.

Sau între noi, vorbind pur și simplu liberi și liniștiți, fără privirile acelea spre ceasul telefonului, că s-a terminat pauza de masă sau că trebuie să ajungem neapărat undeva.

Cazarea

Totu-i mai mult decât ok, avem camere duble, triple și suită Vintage, aceleași variante la stilul modern, apartamente. Cu duș propriu, wi-fi și alte utilități strict necesare pentru confortul nostru, nu îmi făceam griji oricum. Cum mergem în familii sau perechi, chiar nu-i o problemă.

Transportul

Mergem toți cu mașinile noastre, în combinații destul de lejere, parcare privată vom avea, doar drum liber ne trebuie. Ziua din mijlocul săptămânii în care vom pleca sper să fie de bun augur.

Petrecereasurpriză

Singura preocupare e o petreceresurpriză pentru doi dintre noi, la care ne-am gândit restul, știind că împlinesc 25 de ani de când și-au pus semnătura pe o viață împreună – o nuntă de argint.

Fiind supriză, nu putem să-i întrebăm prea multe, așa că am cumulat informații, eu despre el, cunoscându-l din copilărie, câțiva dintre noi despre ea, am adunat ce știm și intuim că le-ar plăcea pentru o seară deosebită. Pentru asta există un salon de evenimente Brașov, chiar în hotelul respectiv, ceea ce înseamnă că au experiență. Doar să le spunem cum am vrea să fie.

Meniul

… Nu vă spun nimic, decât că l-am stabilit în cele mai mici amănunte, printre primele – un meniu festiv, dar nu epatant, care mi-a activat deja simțuri în mod obișnuit cuminți.

Și tortul, evident. Aici îmi permit un spoiler, că mi-a plăcut prea mult ideea: am comandat patru figurine din marțipan cu ciocolată, ei doi și copiii, zâmbesc de-acum imaginându-mi mirarea plăcută și râsetele lor.

Băutura

La liber, sau, mai profesional spus, regim open bar, îl vom avea la pachet cu meniul – o altă facilitate îndeosebi pentru partea masculină a grupului.

Muzica

Suntem mulți prieteni vechi, chiar dacă între timp grupul s-a mai mărit, gusturile noastre sunt destul de comune, deja am în minte o listă de piese obligatorii pe lângă ce lăsăm la libera alegere a celor de la hotel. Nu ne vom complica, am stabilit deja, cu dj sau vreo ținută extravagantă și altele asemănătoare.

Hotelul are aparatură de ultimă generație, sonorizarea, spun cei care au mai fost, e perfectă, vor fi și două speach-uri sumare pe lângă muzică, nu mai multe și nu un program prea încărcat, atât cât să completeze frumos intimitatea unui eveniment privat.

Momentul culminant al petrecerii

A fost ideea unei alte prietene bune, de care nu știa nici ea și care a fost o surpriză de la copiii ei: înmânarea verighetelor de argint, așa se spune, că se schimbă cu cele de aur sau se poartă lângă ele. Verighetele și petrecerea-surpriză vor fi cadoul nostru.

În așteptare…

Cum am lăsat pe mâna managerului de la hotel toate acestea după ce am stabilit în linii mari desfășurarea serii și a celor trei zile în general, singura noastră grijă rămâne să nu încurcăm grupurile de WhatsApp pe care vorbim între noi. Căci pentru petrecerea-surpriză și costul ei în plus am făcut un grup separat, fără eroii principali ai evenimentului.

Sper să nu-mi fi scăpat ceva important sau fără de care nu se poate, organizez rar evenimente de asemenea amploare, de obicei escapadele noastre sunt mai simple, cu cazare și masă, în rest ne descurcăm. Și nici nu suntem toți de fiecare dată.

Vă las acum, după ce-am aranjat atâta excursia asta comună trebuie să mă gândesc și la bagajul personal.

Și, poate, ca-ntr-un vis nu foarte depărtat, la propria mea nuntă de argint.

Articol scris pentru #SuperBlog 2019

Sponsor și poze – Royal Boutique Hotel Poiana Brașov

Idei termoconductibile sau gânduri care țin de cald

Semi-reabilitare Olteniței, 2019

… Am râs cum nu râd mai nicicând dimineața, înainte de prima cafea, văzând titlul probei de azi.

Dar mi s-a topit râsul, și nu de căldura din casă, imediat ce-am ajuns la premiu, un premiu mare, net, fără nuanțe – inseamnă că oamenii ăștia știu ce fac.

Ok… să suflu-ntâi în palme și să deschid AC-ul setat acum pe funcția de încălzire și m-apuc de scris.

Nu știu ce cuvinte decente să găsesc pentru cum îngheț eu bianual în apartamentul meu. Toți cei fără centrală termică mă înțeleg. În fiecare primăvară și toamnă, într-un apartament de bloc obișnuit ai cărui proprietari suntem scriptic, nu faptic, situat într-un sector în care, dacă locuiam pe o bordură, probabil aveam mai multe șanse la anveloparea ei.

Stat – cetățean, un cerc vicios, ca-n poza mea cu clasele de energie.

Dar stai… ca la teleshopping-urile vechi, dacă mai există… stai, mă gândesc, frigul mă face uneori mai acidă decât e cazul, ce vină are o echipă de auditori energetici gradul 1, atestată de ministerul de resort, care îți trimite un certificat energetic pentru orice tip de clădire în 24 de ore, în schimbul unui preț imbatabil, la tine acasă, atunci când ai nevoie de el…?

Foto – avizez.ro

Nu mi-a trebuit când m-am mutat, obligativitatea acestui certificat introducându-se printr-o lege, 159, abia în 2013, care modifica una mai veche și mai permisivă. Iar azi le-aș putea utiliza serviciile doar convingându-l pe administratorul blocului că sunt cei mai potriviți să facă un audit energetic în vederea obținerii certificatului pentru anvelopare. Ceea ce nu-i greu, numai să se pună problema.

Sau mutându-mă, dar nu mi-am propus.

Au însă cui folosi. Tuturor celor ce închiriază, construiesc, renovează sau cumpără o casă, pentru că, cel puțin în ultimul caz, fără acest document azi orice contract de vânzare-cumpărare devine nul de drept.

Vă spun cu drag și de ce vorbesc așa frumos despre avizez.ro. Caut mult și de mult timp tot felul de servicii pe net. Nu am cei 20 de ani de experiență pe care-i au ei în expertize energetice, dar am destui.

Site-ul unui particular sau al unei firme este o carte de vizită virtuală. Interfața limpede și prietenoasă, specificațiile clare, legăturile interne funcționând impecabil, exprimarea concisă, prețurile vizibile, nu să scotocești după ele și, negăsindu-le, să suni ore până treci de vreun robot – toate acestea îmi spun multe despre cei cu care mă intersectez în interese și nu-i pot privi în ochi. De aceea n-o să vă plictisesc cu detalii tehnice demne de un curs de Politehnică, le găsiți, la nevoie, perfect expuse pe pagina lor web. Plus zona de acoperire, București-Ilfov-Constanța pentru termografia și termoviziunea clădirilor, audit energetic și calculul coeficientului G, toată țara – pentru certificate energetice.

Bine, o să ziceți, au angajat un IT-ist deștept, ce mare lucru. Evident, dar, ca să angajezi un it-ist deștept, trebuie să fii și tu pe măsură – o conexiune despre care aș scrie instant încă zece articole.

… Acum mai mulți ani mi-a trebuit un extras de carte funciară, apropo de serviciile on-line. Numai cât mi-am adus aminte de clădirea aia dărăpănată de pe str. 1 iunie și de cozile de-acolo, că am și tastat imediat și am găsit pe net pe cineva autorizat care făcea chestia asta în locul meu. Am riscat, era încă dubios „sistemul” respectiv la noi, și mi-am primit extrasul la ușă în două zile.

Prima oară e mai greu… am mai povestit, de altfel, tot felul de aventuri cu firme on-line de care aveam nevoie la un moment dat. Apoi a devenit obișnuință la mine iar azi acest gen de servicii nu mai e un risc, ci un strict necesar.

Sfat: nu vă obosiți cu hârtii acolo unde pot să o facă alții în locul vostru, îndreptați-vă energia acolo unde puteți obține lucruri de calitate, cum ar fi un certificat energetic clasa A, e un confort termic și financiar pentru tot restul vieții.

P.S. Să nu-ntrebați de premiu-n comentarii, că nu spun nimic. Doar tastați la nevoie avizez.ro, vi-i recomand cu căldură sufletească.

Articol scris pentru #SuperBlog 2019

SponsorEnermed Impex SRL

Un portal ideal spre o agenție de turism perfectă

Mamaia, 2016

Pentru o vacanță mini sau maxi perfectă îți trebuie, pe lângă timp și bani, și o agenție de turism perfectă; o să-mi justific afirmația mai târziu puțin.

Kilometrul 0 al unei vacanțe perfecte

Pe cont propriu sau printr-o agenție – e prima alegere în fața căreia te afli. Dacă ai ales să pleci printr-o agenție, poate chiar e mai bine s-o bifezi înaintea destinației. Cu portalul AZ-Turism, despre care o să scriu azi, obiectivul final devine doar un joc de imaginație. Este un website care include agenții de turism serioase, hoteluri, pensiuni, oferte last minute – o companie existentă în Europa din 1956, mai în vârstă decât mulți dintre noi, cei care citim acum și vrem să pornim la drum, o companie, ziceam, europeană care, de câțiva ani, activează și la noi.

Un portal ideal spre o agenție de turism perfectă

Scurtă imagine generală

Și, pentru că scriu despre ea de Halloween-ul american pe care nu-l sărbătoresc dar e simpatică conexiunea, vă mai spun ceva fain despre: aș denumi-o companie tips&tricks. Pe platforma virtuală aferentă nu numai tu, potențialul turist, alegi fără comision tot ce-ți dă prin cap. Hotelurile, pensiunile sau agențiile de turism cu care vei „lucra” au și ele, gratuit și profesional, pagina lor proprie de prezentare simplă; au și oferte cu opțiuni extra, dar asta nu mai intră în atribuțiile mele de turist momentan.

Să ne continuăm drumul.

Alegerea destinației

La această fază nu mă bag, o trec doar în revistă pentru că așa-i structura textului. N-o să vă spun eu că vara cauți un hotel pe plajă ori vreo cabană-n vârf de munte răcoros. Sau farmecul aparte al Deltei. Sau vreun obiectiv turistic de patrimoniu. Sau că iarna vrei, de obicei, la ski.

Pot să vă spun doar că am fost o singură dată în viață la mare, marea noastră, iarna, de un revelion organizat tot printr-o agenție. Masa și distracția au rămas uitate pe lângă o plimbare la trecerea dintre cei doi ani pe faleza Cazino-ului din Constanța – un frig greu, o mică furtună, valuri sparte de pietre, cu sunetul acela anume al lor și cu stropii lor reci în bătaia lunii, acoperind toate artificiile umane.

Olimp, 2018

Cazarea

Camere de hotel în toate variantele, pensiuni, cabane integrale pentru un grup mai mare, nu le mai înșir, că sună deja a reclamă, găsești ce vrei pe AZ-Turism.

… Nu pot să nu-mi aduc aminte de vechile birouri de cazare ale fiecărui loc turistic, la care ajungeai cândva cu bagajul și cu speranța că au pe undeva vreun loc liber. Sau coborâtul din tren în gările în care te-așteptau localnicii, cu ofertele lor sezoniere imbatabile pentru rucsacul unui student… La noroc, dar, recunosc, ce noroc frumos era câteodată…! Prin norocul ăsta găseai uneori o gazdă la care mergeai ani la rând și o recomandai și pietenilor. Lumea însă s-a schimbat și nu aș mai recomanda eu azi acest mod de a-ți găsi o cameră.

Brașov, 2010

Transportul

Altă alegere, pleci cum vrei și știi tu, dar, dacă n-ai timp să-ți organizezi drumul, tot pe site-ul din povestea mea ai posibilitatea planificării integrale a sejurului, deci și a transportului. Bilete de avion convenabile, închiriere de mașini sau locuri de parcare, tot ce intră în câmpul semantic al cuvântului transport.

Plus, bonus, poți beneficia de asigurare de călătorie, dacă ești interesat. Eu n-am fost, nu știu detalii, dar, dacă le vrei la pachet, sunt în pachet.

De ce agenție…?

Aici sunt subiectivă. Pentru că, din experiența mea, cu o agenție tratezi altfel orice imprevizibilitate apărută pe parcurs. Cum ar fi că o agenție serioasă nu-ți va răspunde niciodată ca un hotel oarecare și plictisit, veniți aici, că vedem noi ce cameră liberă și la ce etaj avem atunci. Sau, dacă se întâmplă să vrei să mai rămâi câteva zile, tot la o agenție găsești o privire de ansamblu a posibilităților momentane.

Probabil mai sunt și altele, sigur fiecare ne-am conturat o părere de-a lungul anilor despre agenții, hoteluri și turismul de la noi. Eu susțin doar ideea de a alege o platformă virtuală unde le găsești pe toate la un loc și unde părerea ta de după, bună sau rea, poate fi auzită mai clar.

Nu mi-a plăcut niciodată centralizarea, dar în turism are avantajele ei.

Sinaia, 2017

În loc de încheiere

Dacă toate-acestea fi-vor învățate, cum scria Labiș… atunci când vă veți întoarce din vacanța de care vă va părea atât de rău că s-a terminat, sper că veți face exact același lucru ca și mine, veți recomanda AZ-Turism.

Articol scris pentru #SuperBlog 2019

Sponsor AZ-Turism România; foto 2 – portalul az-turism.ro.

Negustorul

Nicolae Enea – Târg de duminică

Era un târg străvechi
la marginea orașului-capitală.

Acolo se aflau expuse pe raft
și la bucată și perechi
fel de fel de iubiri
ce se vindeau la kilogram,
idealuri, sentimente,
seturi de aripi pentru zbor,
o mână de voturi de blam,
puteai să cumperi iluzii, amăgiri
la preț redus,
vise alb-negru sau color.

La postul său, bătrânul negustor
stătea, pierdut în ani și spațiu
și dirija, rentabil, cu umor,
străvechiul târg comercial.

Oamenii mari nu îl mai vizitau
dar veneau zilnic pensionari,
și-apoi clienții lui, copiii –
la ora prânzului fugeau
din orașul-capitală, desculți
și rătăceau printre tarabe
de soare arși și-nfometați,
orașul-târg era al lor.

Pensionarii își fumau țigările
pe băncile nenumărate,
comentând calitatea amintirilor cumpărate.

Apoi pensionarii se duceau
în lumea umbrei și-a tăcerii;
copiii, veseli și naivi, creșteau,
maturi în orașul-capitală deveneau,
făcând politică și discutând
în parlament problemele cotidiene
și-o viață socială construind cu sârg.

Iar peste ani îmbătrâneau
și se-ntorceau
pe ulița copilăriei, în orașul-târg.

Odată, un pensionar,
un prim-ministru-demisionar,
își povestea viața din orașul-capitală.

Eram copil, iubeam o fată
și în curând urma să fiu major,
veneam pentru ultima dată
în orașul-târg, voiam o amintire,
dar nu mi-au dat de nicăieri,
mi-au zis că toate-acuma dor,
dar am zărit pe-un raft, uitată,
o iluzie de împrumut,
era, e drept, puțin uzată,
trecuse prin atâtea minți celebre,
am rugat vânzătorul să mi-o treacă în cont,
să-mi stabilească taxa anuală;
iluzia aceasta a-nsemnat
împlinirea mea în orașul-capitală.

Neputincios, bătrân, sfârșit,
sărmanul negustor nu mai putea
să țină piept cerințelor necontenit
și una câte una fabricile-și închidea.

Oamenii maturi din orașul-capitală
priveau cu nepăsare prăbușirea lui locală.

Într-o zi negustorul a murit
și în orașul-târg, de-atunci pustiu,
copiii ultimei generații
ce-l mai aveau încă drept mit
i-au amenajat un mormânt frumos
iar pensionarii s-au îngrijit
de celelalte treburi de prinos.

Iar când a fost să îl coboare
în groapa rece și neprimitoare
cei mici au plâns în neștire.

Mai vinde-ne, bătrân negustor,
un kilogram de iubire,
cântau copiii triști în cor
pe-un drum final fără decor.

Iubire cu garanție

2 iulie 1990. Mă gândesc la C și mă surprinde enorm faptul că încă-mi place de el. Că nu m-a plictisit. Că nu m-a dezamăgit. Încă.

Mă gândesc la el și, deși el îmi reproșează mie mereu că eu nu înțeleg nimic, că interpretez aiurea totul, că el face totul pentru fericirea mea și că eu nu fac nimic ș.a.m.d., ei bine, cel puțin în seara asta nu mai cred în el.

Nu mai cred că se gândește la mine. Că e îndrăgostit de mine. Că vrea să rămânem prieteni. Nu mai cred nimic.

De câte ori mă ține-n brațe și mă sărută, totul e perfect. De câte ori vorbim, totul e rău. Mă enervează mereu, zice că și eu pe el. E adevărat că-mi place să enervez oamenii, dar culmea e că tocmai cu el n-aș fi vrut să fie așa. Aș fi vrut să fie mai simplu, nu cred că mi-ar strica puțină simplitate, aș fi vrut să ne înțelegem…

Oare chiar nu se poate? Să fiu eu, totuși, ființa dificilă către care nu se poate întinde o punte?

Poate nu va mai avea răbdare în cele din urmă și va pleca. Eu voi rămâne tot aici.

El a stabilit că nu ne vedem că-s în sesiune și eu trebuie să-nvăț, el îmi cere să mă las de fumat că nu e bine (și că nu fumează el, asta e de la mine), el e gelos iar eu n-am de ce, el stabilește unde mergem și cât stăm, eu ce-aș mai avea de făcut?!? Să stau unde mă pune el??

Cică omul își mai face soarta și cu mâna lui. Eu nu fac nimic. Eu doar aștept. Stau și aștept. Și soarta trece peste mine. Și mă duce. E mai bine așa. E mai liniște și e mai bine. Acum doar mai gândesc. Aș vrea să n-o mai fac nici p-asta.

Când am vorbit ultima oară, i-am zis la început :
– Te-am sunat ca să mă relaxez.
Și mi-a răspuns cam prompt:
– Nu cred c-o să te relaxezi!
Au fost primele noastre cuvinte, eu spuneam adevărul, dar că și el a spus tot un adevăr, promptitudinea aceea, le-am remarcat abia după ce-am închis.

Așa e, nu m-am relaxat deloc. De unde știa…? E prea serios ca să mă supere deliberat. Dar nu mă mai interesează. Tot ce știu e că m-a indispus grozav și că de atunci mi-am pierdut increderea în el și în marea lui iubire.

Cât aș vrea să mă mai sune, mâine, poimâine, acum, să-mi spună orice, numai să-i aud vocea! Am nevoie de glasul lui dacă nu-l pot vedea atâtea zile, dar tot uit că pentru el telefonul e doar un mijloc de a stabili o întâlnire, uit mereu că nu vrea să-mi influențeze situația școlară. Vai, cât e de bun și generos, de rațional și corect și eu, tot eu, nu pricep.

Putea să mă sune și să mă-ntrebe ce-am făcut la examene. Nu că țin neapărat la acest aspect, dar mi-ar fi făcut bine… Dar iar am uitat că el nu vrea să-mi influențeze situația școlară… I-am răspuns atunci că nici eu nu vreau să-i influențez situația sentimentală și s-a supărat. Cică iar n-am înțeles nimic. Tot eu, desigur.

Nu mai e nevoie să spun cât regret acest telefon. Nici că-l urăsc. C-aș vrea să simtă ce simt eu acum. A rămas că ne mai sunăm, i-am răspuns foarte calmă că dacă vrea să mai stăm de vorbă să mă sune el primul și, contrar așteptărilor mele, nu numai că n-a avut nimic împotrivă, dar mi-a spus și-un pa cam vesel pentru nervii mei.

5 iulie. M-a sunat C. Nici nu l-am recunoscut de la început și i-am spus deschis. El a vrut să fiu sinceră și am fost. Nu m-a mai enervat deloc și, în consecință, l-am enervat eu pe el.

Cică măcar la telefon să vorbim, dacă nu ne putem vedea… Zău. A avut tupeul să spună asta. Nu recunoaște ce mi-a spus data trecută. Că tot eu am înțeles greșit, evident… Doamne, oare chiar n-oi fi în stare să pricep nimic pe lumea asta?
Că să-i spun dacă mi-e dor de el… Cum o să-i spun că da? Am scăldat-o cât am putut. În acele clipe nici nu-mi era. Îmi era indiferent, mai ales după ce mi-a spus că măcar la telefon să vorbim.

Dar acum îmi e.

– Păi… nu mai știu ce să mai zic, zice la un moment dat.
– A, deci consideri că nu mai ai nimic de spus?
– Tu mai ai ceva de zis?
Am tăcut, îndelung.
– Păi atunci, dacă nici unul nu mai avem ce să ne spunem celuilalt, eu zic să terminăm.

… Am încremenit. Ce să terminăm?!? Convorbirea?!? Pornesc dintr-un fleac și ajungem la faze de genul ăsta mai mereu. Nici acum nu știu dacă glumea. Că el e băiat serios, el nu glumește cu lucruri serioase.

M-am gândit un pic și-am zis să fac și eu un gest frumos:
-… Să zicem c-aș putea să mai spun că mi-e dor de tine…
S-a bucurat. Știam c-o să-i pară bine, așa c-am continuat tot eu:
– Stai puțin, am spus să zicem… Nu ți-am spus încă.
A stat un pic pe gânduri:
– Da. Și chiar de-ai fi zis, ce garanție am că e adevărat?…
Garanție, auzi. Ce cuvânt. Și un glas posomorât, nu de răsfăț, ci că iar nu-s eu serioasă.

Uite cu cine mă joc eu. Categoric nu-mi e dor de el.

File din jurnal și acestea. Foto chiar din anul cu pricina.

Un voucher cât un vis împlinit

Citeam, în dimineața asta cadențată de picăturile de ploaie pe pervaz, pe site-ul celor de la experimenteaza.ro că au câteva idei nou introduse în pachetele lor promoționale, pe care ni le prezintă pomenind și de copilul din noi, adulții care comandăm aceste experiențe. Și așa m-am hotărât pe loc, dar nu pentru mine, ci pentru copiii mei adevărați.

E ziua lor, în fiecare toamnă și în fiecare iarnă și în fiecare din toți anii care trec încercăm să fie altfel, ceva, orice, prin toate vârstele trecem o singură dată. Mi-aș dori mult să-și amintească toți anii în parte și cum le-au trecut pragul.

Sunt încă uimită de mulțimea de posibilități pe care câțiva oameni curajoși și inventivi ni le-au pus la dispoziție pe o pagină web și de structurarea lor eficientă pe categorii bine definite, cu target conturat perfect.

Aveam un gând inițial când am aflat de site-ul ăsta care funcționează de doi ani fără știrea mea. Cât de bine mi-ar fi prins la atâtea aniversări, la urma urmei mă uit și văd, pe lângă viitoarele amintiri inestimabile, prețuri mai accesibile decât o petrecere la un loc de joacă amenajat sau un film și-un meniu în vreun mall supra-aglomerat…

Dar mă pierd în detalii, așa cum m-am pierdut deja pe pagina lor, citindu-le chiar și propunerile care nu m-ar interesa momentan.

Aleg, în cele din urmă și departe de primele intenții, din atâtea experiențe cu adrenalină, tirul cu arma pentru fiul meu – bonusul lui, că a lui zi de naștere urmează prima.

E un vis vechi, sigur că generat de GTA și CS:GO și de filmele bune de acțiune alese de noi, să tragă și el cu o armă adevărată. Un vis împiedicat până acum de vârsta lui mică, dar gata și cu impedimentul ăsta…

A fost în vara abia încheiată o singură dată pe poligonul de la clubul Steaua, în contul unui prieten, și și-a văzut cu ochii și atins cu mâna visul timp de o oră. O sală mare, albă și rece, dar un antrenor cu suflet de bunic blând și sfătos, pe care nicio năzbâtie sau întrebare aiurea a lor nu l-au putut scoate din calmul său desăvârșit. Au învățat într-o oră de la acel om cât într-un an școlar de educație civică despre rolul stăpânirii de sine într-o acțiune, care generează inevitabil și controlul și reușita acesteia.

Pentru că i-a rămas sufletul de băiat pe acel poligon, vreau să-i fac acum cadou această sală performantă, în care cei de la Broz Guns îi vor oferi o aventură deosebită. Cu arme și cartușe originale din filmele favorite, poți până și tipul lor să îl alegi, cu instructajul aferent și cu echipamentul de protecție necesar.

Și, deja știu, va urma escape room pentru fiica mea. Sau un curs de călărie, un sport vechi dar mereu elegant. Căci sunt ambii la vârsta la care experimentează viața.

Acestea fiind zise și comanda plasată, mai rămân cu visul că într-o zi voi primi și eu cadou un voucher pentru orice experiențe cu romantism oferite de experimenteaza.ro, nu neapărat de ziua mea…

Dar… citesc abia acum și era să trec peste… Pot să-mi schimb alegerea, să renunț sau să merg oricând timp de un an, dacă, să zicem, plouă mai tare decât azi în ziua dorită sau sunt prada vreunui virus rătăcit. Mai convenabil nu se putea. Deși, dar asta numai între noi, sunt, in ciuda tuturor aparențelor, o romantică absolută și visul propriu nu mi-l schimb cu nimic.

Articol scris pentru #Superblog 2019.

Sponsor – experimenteaza.ro.

Foto – experimenteaza.ro și personale.