Azi, în autobuzul 116, am cunoscut-o pe doamna Maria. Preț de cîteva stații. Dar cît o viață. S-a urcat, s-a așezat în fața mea și mi-a spus, simplu, că a fost la mormîntul lui Eminescu și că nu era nimeni. Doar cîțiva soldați de la Academie, mamă. Nu era tristă, supărată, răvășită, doar constatase. Dar … Continuă lectura Cumva despre Eminescu
Toate pe pămîntul ăsta funcționează cumva. Toate, doar priviți în jur. Există o derulare oarecare în orice, legală sau mutuală. Fractal, număr de aur, bun simț, cum vreți. Așa și facebook, postezi, dai și primești like, comentezi, la tine, la alții. Cum spuneam, dai și primești. Troc. Nu îți dai. Cum ți-ai dat, ieși din … Continuă lectura Profiler: auto-likerul profesionist
Deci. Acuș, în ordine, o să fim și noi prezentați, că nu prea știe cu care să-nceapă. Eu sînt Muțu-Țuțu. Mai pe scurt, Muțu, așa mi-a zis ăla micu', copilul uman. Mă rog. M-am învîrtit prin jurul blocului cu rudele mele vreo 6 luni, ba stăteam, ba nu la mîngîieri, mai mult nu, pîn-am răcit … Continuă lectura Pisicile mele
Două cîntece se mai auzeau în grădina de vară Cîntate surd, înăbușit și fără lege De la-nceputul timpului și pînă-n fiecare seară. Două cîntece... Și amîndouă, cînd timpul s-a sfîrșit, plecară. Două cîntece rezistau în grădina de vară, Cîntate surd, înăbușit și fără lege Pe două corzi străine Din mutilata miilor de ani vioară. Două … Continuă lectura Două cîntece
Credeam că, dacă-s mic și mut, N-or merge drumul plănuit, N-or îndrăzni poteci de nefăcut, Dar au venit, mămică, au venit. La ușa codrului nu au bătut, De țurțuri nu m-au scuturat, Zăpada urmele le-a prefăcut Și m-au tăiat, mămică, m-au tăiat. Și tăietura semn urît se face, Dar în suport nu se mai vede, … Continuă lectura Balada puiului de brad
Se-nserase. Și mi-era, recunosc, puțin frică să apăs pe clanță. ... Dar am intrat. Dacă ajunsesem pînă aici, însemna că trebuia să intru. Cu teamă, cu speranță, nici eu nu știam în ce, cu o iubire pe care parcă nici mică n-o aveam așa, cu dor nedefinit am pășit în vechea casă. Pe tablouri le-am … Continuă lectura Afișul
Un film calm, blînd și amplu. Se construiește încet și tot încet, mai vrînd, mai nevrînd, te atașezi treptat de personaje, pînă la urmă de toate. Sînt cîteva personalități acolo ce-și caută drum comun. Tatăl, artistul bolnav care urmează să moară în timp-limită. Personalitate predominantă, exclusivistă și nefericită (sau condiția artei reale, cum spune el … Continuă lectura Film: Kodachrome
