Pe cai,
Îmi spuse iubitul,
Dar calul lui mergea la galop
Și calul meu știa doar la pas.
El avea pinteni
Și șa incrustată
Iar eu am rămas
În pădurea adâncă
Fără ochi
Cătând în zare miop
Și fără glas
Strigând după el să m-aștepte.
Nu-i nimic,
A zis pădurarul
Privind cursa
De pe verzile lui trepte
Lasă-l
La lizieră
Se va opri singur
Și speriat
De cât fără tine-a umblat.
Se mai întâmplă 
E optimist padurarul. Nu prea e intelept, cred, sa galopezi prin padure. Iubitul se pare ca va lua o tranta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am zis s-o zic mai delicat, mulțumesc 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hai Issa, nu găsiși alte poze, le faci reclamă leprelor ăstea?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😁😁 păi ele e muza, că de-acolo mi-a și venit ideea, se plimbă vara prin parc… îmi rămăsese poza prin telefon.
dar, pe bune, o înlocuiesc imediat ce dau peste ceva mai pe subiect 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Porumbelul a zburat! 🙂🙂🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și poezia-i o glumă, at least 🙂 Dar să știi că ei, caii, erau superbi. Că de-aia i-am pozat, lucioși, uriași, solizi, curați. Chiar păreau bine întreținuți…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mie-mi plac, chiar mârțoage fiind. Iar ei sunt buni doar morți.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos! 🙂…Se va opri și se va întoarce din cale, căci fără tine, lumea lui îl doare. 🥰 Muza s-a mutat la mine și mi-a inspirat o continuare a versurilor tale, după cum vezi. 😘❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dacă n-a căzut de pe cal prea tare între timp 😀😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀 Poate că asta l-a și oprit! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai bine la pas, ca să țină mai mult și să vedem mai multe.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
asa e, Petru, e siguranta mai multa. dar o tine si de virsta calaretului mersul asta al calului 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iubesc caii și versurile tale. Foarte frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu ❤ (de cai zic).
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fain de tot!
Hm, deci şi cei care umblă pe cai se sperie de singurătate?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
pai probabil se gandesc ca se mai dau si jos de-acolo, de pe cal :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dificil sa potrivesti pasul, dar nu imposibil… uneori imi pare ca nu depinde de noi, unul se opreste sa se odihneasca si altul il ajunge din urma ori unul cade, iar celalalt se opreste sa il ajute… intortochiate-s aleile parcului
ApreciazăApreciat de 1 persoană
asta daca vor sa mearga impreuna, fireste 🙂 ca parcul, cum ii zici tu, e mare ca gradina lui Dumnezeu 😀❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
♥️ wow, ce nebunie de versuri! mi te imaginam calareata infipta bine in șaua calului. alb! 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Calul alb trebuia să fie apanajul prințului din basme, dar… 😀😀😀
Mulțumesc frumos, Ami!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoase versuri ! Un călăreț e un gentiliman din ce am mai citit 🙂 ! Cred că va avea nevoie de ajutor și tu îl vei ajuta, îl vei ajunge , iar el obosit, fără apă, așteaptă cu nerăbdare ajutor! 😉
Vise frumoase ! 🤗❤️
ApreciazăApreciază
De oprit se va opri sigur! Mi-e să nu fi dat cu capul de vreo creangă! El, nu calul!
Imi plac caii! Şi poezia!
ApreciazăApreciază
Și-așa-i trebuie dacă te-a abandonat…
Frumoasa ideea, transpunerea, chiar și pedeapsa !🌟🌟🌟❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce poză frumoasă, mulțumesc! O „fur”, să știi ❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar te rog, tocmai de aceea am pus-o, să fie „furată”, că „trebe” poză frumoasă la text frumos!😉🤗🥰
ApreciazăApreciază
Uau, chiar arată bine-bine așa!👍🌹
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E superbă! Doar el pare cam urîțel la față 😀 dar caii și lumina lunii fac totul ❤❤
Mulțumesc frumos, Ana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag, cu drag!❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană