Inscripții

Unii oameni scriu pe inele
Cuvinte frumoase și sfinte
Și din vechile jurăminte
Za după za țes lanțuri grele.

Unii oameni scrijelesc pe copaci
Inimi rupte în două, destin
Din care rămîn numai chin
Și dorul pădurii de maci.

Unii oameni își cîntă pe ziduri
Gînduri de seară de vară
Si zidul rămîne să poarte povară
Ale minciunilor riduri.

Unii oameni își scriu pe nisip
Castel de o viață-ntr-o pripă
Fără să știe că-n numai o clipă
Un val de mare șterge un chip.

Unii oameni scriu pe trotuar
Steluțe și flori sub noroaie
Care la prima furtună ori ploaie
Se scurg în șotronul amar.

Unii oameni pe suflet îți lasă
Semn că și ei au trecut
Prin tine și știi apoi mut
Că ești bine și ești și acasă.

39 de gânduri despre „Inscripții

  1. Păi dacă toată lumea te laudă, pot să cârcotesc?
    Una dintre strofe nu se potrivește cu celelalte dpdv al construcției rimei. Nu știu cum se spune pe la voi, filologii, dar m-ai stresat. 😦
    Sunt puțin mirată de reacții, dar ideile îmi plac. Asta contează, nu?

    Apreciat de 2 persoane

    1. Cît vrei poți sa circotești, ador cîrcotelile pertinente… 🙂
      Ai dreptate, nu una, ci două strofe sînt in alt tipar, în primă fază au fost chiar albe versurile, apoi m-am gîndit să le fac rimă, apoi a intervenit ceva (un serviciu de curierat pentru care deja mintea-mi lucrează la o anti-reclamă serioasă) și-am ieșit total din starea poetică :))
      Ideile contează, sigur, dar, mai mult decît ele, dialogul 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Issa, chiar aşa!? Poate scrie oricine, orice!? A, sigur că mulți cunosc literele…
    Nu, n-am scris decât pe stele şi pe câte-o inimă, uneori, dar vântul stelar a măturat cuvintele în neat…iar cele de pe inimi au lăsat infime urme, zic eu…
    Ce m-o fi apucat!?

    Apreciat de 1 persoană

    1. Vreun dor fugar, fără formă… și mi-ai adus aminte de emisiunile alea vechi de pe Discovery, cum niște savanți demonstrau că sîntem praf de stele la propriu…
      Și mi-ai mai amintit, cu gîndul tău, de-un cîntec din copilăria mea pe care nu-l regăsesc nicăieri azi pe YT, poate ție sau Albinuței vă sună cunoscut…:

      Ți-am scris numele pe iarba
      Nesfîrșitelor coline
      Și pe aer și pe ape
      Și pe macii din grădini,
      Ți-am scris numele anume
      Să-nțelegi, iubito, bine,
      La răscrucile de vremuri
      Nu mai sîntem doi străini.

      Apreciat de 1 persoană

  3. Mie-mi place. Da-i drept că m-am nimerit la forma finală, nu știu cum arăta înainte. Nu văd niciun sentiment contradictoriu, dimpotrivă, văd o clară și frumoasă demarcație între aparent și esențial, declarativ și existențial. Chit că inițial nu voisem s-o citesc, nefiind mare cititor de poezii, e mișto! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.