RENUMERAȚIE – nu, și e chiar ușor de reținut corectul REMUNERAȚIE, te gândești doar că nu vine de la „număr”, cum ar părea logic.
PREȘIDENȚIE – nu, și tot așa, asociați „dinte” cu președinte, PREȘEDINȚIE, și iese corect; personal, nu văd legătura-ntre un președinte și un dinte, în afară de rimă, sau de faptul că dinții mai au carii, chestii.
GENUNCHE – ce-mi arde sufletul un emoticon, dar am zis că-s serioasă pe blog; deci – nu, suficient că un ministru al educației a putut să zică aberația asta în loc de GENUNCHI. Spuneți-l corect și sunteți mai tari decât miniștrii! Din același „genunchi” vine și faimoasa GENUFLEXIUNE, începe la fel, că „genonchi” nu știu dac-a zis încă vreun demnitar, ca să zicem și noi „genoflexiune”.
REPERCURSIUNE… tot simplu, eliminați-l pe ultimul „r” din combinația asta de litere, când vă gândiți la cuvânt ziceți-l ca și cum ați vorbi fără „cur” (scuzeee…), e doar „cu”, că voi vorbiți frumos, și gata și cuvântul ăsta corect: REPERCUSIUNE.
MINGIE – nu. MINGE e bingo și rimează cu „ninge”. Ca reper, că și-așa iarna nu joci. P.S. Pluralul e, ghici?, MINGI.
CA ȘI – cireașă (de pe tortul vocabularului, nu din piață). Uitați-l, vă rog, aproape definitiv, n-aveți când și de ce să-l folosiți, decât dacă înseamnă „la fel ca”: CA ȘI tine, am vărsat cafeaua dimineață. În rest, lăsați-l pe „ca” singur în orice împrejurare, nu pățește nimic, se descurcă perfect. Și corect.
NICIUN, NICIO – în general, sunt legate. Dezlegate – doar când negi ceva repetat.
N-am niciun noroc/n-am avut nici un ghinion, dar nici un mare noroc; nu-mi place niciunul/nu-mi place nici unul, nici celălalt. Prin multe locuri văd că să-l bagi pe „măcar” între „nici” și „un/o” și, dacă merge, se despart. E un truc simplist și înșelător, nu-l folosiți. Căci: n-a venit niciun om = n-a venit nici măcar un om, ambele sunt la fel de corecte.
DEASEMENEA – dacă vreți neapărat să le faceți ceva, puteți să le puneți cratimă, dar e mai rar folosită. Altfel, sunt două cuvinte mari și late (vorba vine): DE ASEMENEA (DE-ASEMENEA) Niciodată legate în gramatica contemporană.
ÎNTRADEVĂR – cum știm, adevărul e unul singur, deci nu poate sta nici măcar într-un cuvânt cu altceva, îi trebuie obligatoriu o liniuță de delimitare: ÎNTR-ADEVĂR.
Urmează punctuația, plăcerea mea vinovată…
(foto – sfetnicul.ro)
Mi-ai stricat ziua cu corectitudinea ta lingvistica. Sunt convins c-am scris pe undeva „intradevar”, „deasemenea” si mai stiu eu care altele. Daca Nichita mi-ar fi spus, in braserie la Athene Palace, ca romana-i o duminica, i-as fi replicat ca-i mai mult o dimineata de luni, cind iti cam vine sa pui mina pe tesla si nu ma refer la masina cu acelasi nume, ca pe atunci tesla era doar unealta sau magnetofon. Dar la cit era de manga, sunt convins ca si chineza i s-ar fi parut tot o duminica, poate chiar aia de Paste. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))))))) să caut alt citat?
ApreciazăApreciază
Nu, imi ajunge pentru astazi 😆
ApreciazăApreciază
Culmea, s-a mai luat cineva de Nichita pe fb, cică, dacă nu-i explic faza cu duminica, e fugă de răspundere :)))
Aș putea să-i pasez răspunsul tău, dar ar fi prea mulțumit, deja doi oameni mulțumiți against Nichita e prea mult.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu n-am nimic impotriva lui. Nici atunci si cu atit mai putin acum 😆 Ne-am cunoscut intimplator si nu ne-am mai recunoscut vreodata. 😆 El avea ochii intredeschisi, fiindu-i pleoapele extrem de grele si din mormaielile incoerente pe care cu greu le regurgita n-a inteles nimeni nimic. La drept vorbind nici nu cred ca vorbea cu noi, cei de la masa 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Wow, ăsta-i poem în proză. Elogiu curat!
ApreciazăApreciază
Fac si eu ce pot 😆
ApreciazăApreciază
Eu sînt prea tînără să fi băut cu el. L-am cunoscut cînd a murit. Într-un decembrie trist, ne-a dus cu clasa la cimitir, eram într-a noua, frig și zăpadă murdară. Abia acum, în clipa asta, îmi dau seama de gestul profesorului de română, nu l-am studiat în școală, era prea frumos pentru. L-am găsit singură, așa, încet-încet.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hm! sper ca n-ati dat mina 😆
„era prea frumos pentru.” Pentru ce, ca ma ametesti cu formularile astea aiuristice? Punct dupa „pentru”? In ce limba? 😛
ApreciazăApreciază
:)))) în aia de duminică 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai daca zici ca-i de duminica, de ce o folosesti vinerea? 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E stand by…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aha, ai folosit-o azi sperind c-o s-o citesc duminica! M-am prins. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sfînta Vineri nu era Baba Cloanța prin folclor? Întreb pentru un prieten…
ApreciazăApreciază
Si m-ai gasit taman pe mine sa ma intrebi de sfinti si babe? 😆
ApreciazăApreciază
:))))))))))
ApreciazăApreciază
Cred c-am „plesnit” și eu cu-n „deasemenea” pe undeva… 😀
ApreciazăApreciază
😁 eu am scris niște ani „fii-miu”…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Apoi „fiu-meu”, cum aflasem la o vreme că ar fi corect, acum văd în DOOM și „fii-miu” și „fiu-miu”, numai „fiu-meu” – nu. Iar alte surse pertinente n-am găsit, tare m-aș bucura de adevăr!!!
ApreciazăApreciază
Eu am avut patimă la î-ți, î-și 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Oh, n-am sufletul așa-ncărcat 😁😁😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
ApreciazăApreciază
Fi-miu, fii-mea, așa am scris, așa voi scrie, iar cu DOOM-ul… să mă mai scutească c-am ajuns să tastez mai multe semne de punctuație decât litere. Nu se poate așa ceva! Am socotit că la o povestire de 5000 de cuvinte am avut 300 de semne de punctuație, iar redactorul de la Gazeta SF a mai pus și el vreo 10, să fie acolo… Apăi, am să pun numa’ virgule și-un semn de întrebare și-o să priceapă poporu’ din context!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😂😂😂😂 era și-ntr-a 11-a, la filo, o poezie d-asta, numai semne, dar numai, m-a pus… fii-mea s-o comentez eu!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ceva la genul:
− ?…
− ˂~˃
− ˄!
− … ?
− ! ≈ !
− … (»)!
− !!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sorry, asta-i inteligibilă. Erau două, una cu semne șerpuite și o-uri, cealaltă cu linii ca aia de dialog și cea de cratimă, de diverse mărimi… dacă le găsesc pozele pe fb, le pun!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe ăla cu punctuaţia mi-e frică să-l citesc. Până aici a fost cum a fost 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))))) nu mă mai joc cu cui i-e frică, cică-i bullying :)))
Și, potecuță, din cît ne știm pîn-acum, nu prea văd de ce… 🙂
ApreciazăApreciază
😀 😀
Ai dreptate, e riscant, retrag partea cu frica 😀
😳 îţi mulţumesc din suflet!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤
ApreciazăApreciază
Ai de lucru cu noi, nu glumă. 😃
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)) nu cu voi, cu fb-ul, ăla-i „plăcerea mea vinovată”!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa articole să tot văd, căci greșeli sunt sigură că am făcut și o să tot fac, dar îmi doresc din tot suflețelul să le corectez, pe cât posibil. Sper să continuați această „serie educativă”! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu cel mai mare drag, în măsura-n care-mi mai vin sau mai primesc idei, nu e ceva organizat 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt destul de multe rețele sociale care să vă ajute cu inspirația în acest sens, credeți-mă pe cuvânt! 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi facebook e oricum baza! :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ups! Cred ca am mai scrantit-o cu adevarul ala! Iar cu fiu-meu, nici acum nu sunt in clar, asa ca atunci cand se intampla sa vorbesc despre el, gasesc o solutie de compromis, cu care nu pot da gres: ii zic pe nume si gata! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici eu nu mi-am lămurit-o mie însămi cu fiul, deoarece într-un DOOM am găsit „fiu-miu” și chiar „fii-miu”, dar nu „fiu-meu”, încă caut și alte surse bătute-n cuie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană