RENUMERAȚIE – nu, și e chiar ușor de reținut corectul REMUNERAȚIE, te gândești doar că nu vine de la „număr”, cum ar părea logic.

PREȘIDENȚIE – nu, și tot așa, asociați „dinte” cu președinte, PREȘEDINȚIE, și iese corect; personal, nu văd legătura-ntre un președinte și un dinte, în afară de rimă, sau de faptul că dinții mai au carii, chestii.

GENUNCHE – ce-mi arde sufletul un emoticon, dar am zis că-s serioasă pe blog; deci – nu, suficient că un ministru al educației a putut să zică aberația asta în loc de GENUNCHI. Spuneți-l corect și sunteți mai tari decât miniștrii! Din același „genunchi” vine și faimoasa GENUFLEXIUNE, începe la fel, că „genonchi” nu știu dac-a zis încă vreun demnitar, ca să zicem și noi „genoflexiune”.

REPERCURSIUNE… tot simplu, eliminați-l pe ultimul „r” din combinația asta de litere, când vă gândiți la cuvânt ziceți-l ca și cum ați vorbi fără „cur” (scuzeee…), e doar „cu”, că voi vorbiți frumos, și gata și cuvântul ăsta corect: REPERCUSIUNE.

MINGIE – nu. MINGE e bingo și rimează cu „ninge”. Ca reper, că și-așa iarna nu joci. P.S. Pluralul e, ghici?, MINGI.

CA ȘI – cireașă (de pe tortul vocabularului, nu din piață). Uitați-l, vă rog, aproape definitiv, n-aveți când și de ce să-l folosiți, decât dacă înseamnă „la fel ca”: CA ȘI tine, am vărsat cafeaua dimineață. În rest, lăsați-l pe „ca” singur în orice împrejurare, nu pățește nimic, se descurcă perfect. Și corect.

NICIUN, NICIO – în general, sunt legate. Dezlegate – doar când negi ceva repetat.
N-am niciun noroc/n-am avut nici un ghinion, dar nici un mare noroc; nu-mi place niciunul/nu-mi place nici unul, nici celălalt. Prin multe locuri văd că să-l bagi pe „măcar” între „nici” și „un/o” și, dacă merge, se despart. E un truc simplist și înșelător, nu-l folosiți. Căci: n-a venit niciun om = n-a venit nici măcar un om, ambele sunt la fel de corecte.

DEASEMENEA – dacă vreți neapărat să le faceți ceva, puteți să le puneți cratimă, dar e mai rar folosită. Altfel, sunt două cuvinte mari și late (vorba vine): DE ASEMENEA (DE-ASEMENEA) Niciodată legate în gramatica contemporană.

ÎNTRADEVĂR – cum știm, adevărul e unul singur, deci nu poate sta nici măcar într-un cuvânt cu altceva, îi trebuie obligatoriu o liniuță de delimitare: ÎNTR-ADEVĂR.

Urmează punctuația, plăcerea mea vinovată…

(foto – sfetnicul.ro)