Gramatica altfel (2)

RENUMERAȚIE – nu, și e chiar ușor de reținut corectul REMUNERAȚIE, te gândești doar că nu vine de la „număr”, cum ar părea logic.

PREȘIDENȚIE – nu, și tot așa, asociați „dinte” cu președinte, PREȘEDINȚIE, și iese corect; personal, nu văd legătura-ntre un președinte și un dinte, în afară de rimă, sau de faptul că dinții mai au carii, chestii.

GENUNCHE – ce-mi arde sufletul un emoticon, dar am zis că-s serioasă pe blog; deci – nu, suficient că un ministru al educației a putut să zică aberația asta în loc de GENUNCHI. Spuneți-l corect și sunteți mai tari decât miniștrii! Din același „genunchi” vine și faimoasa GENUFLEXIUNE, începe la fel, că „genonchi” nu știu dac-a zis încă vreun demnitar, ca să zicem și noi „genoflexiune”.

REPERCURSIUNE… tot simplu, eliminați-l pe ultimul „r” din combinația asta de litere, când vă gândiți la cuvânt ziceți-l ca și cum ați vorbi fără „cur” (scuzeee…), e doar „cu”, că voi vorbiți frumos, și gata și cuvântul ăsta corect: REPERCUSIUNE.

MINGIE – nu. MINGE e bingo și rimează cu „ninge”. Ca reper, că și-așa iarna nu joci. P.S. Pluralul e, ghici?, MINGI.

CA ȘI – cireașă (de pe tortul vocabularului, nu din piață). Uitați-l, vă rog, aproape definitiv, n-aveți când și de ce să-l folosiți, decât dacă înseamnă „la fel ca”: CA ȘI tine, am vărsat cafeaua dimineață. În rest, lăsați-l pe „ca” singur în orice împrejurare, nu pățește nimic, se descurcă perfect. Și corect.

NICIUN, NICIO – în general, sunt legate. Dezlegate – doar când negi ceva repetat.
N-am niciun noroc/n-am avut nici un ghinion, dar nici un mare noroc; nu-mi place niciunul/nu-mi place nici unul, nici celălalt. Prin multe locuri văd că să-l bagi pe „măcar” între „nici” și „un/o” și, dacă merge, se despart. E un truc simplist și înșelător, nu-l folosiți. Căci: n-a venit niciun om = n-a venit nici măcar un om, ambele sunt la fel de corecte.

DEASEMENEA – dacă vreți neapărat să le faceți ceva, puteți să le puneți cratimă, dar e mai rar folosită. Altfel, sunt două cuvinte mari și late (vorba vine): DE ASEMENEA (DE-ASEMENEA) Niciodată legate în gramatica contemporană.

ÎNTRADEVĂR – cum știm, adevărul e unul singur, deci nu poate sta nici măcar într-un cuvânt cu altceva, îi trebuie obligatoriu o liniuță de delimitare: ÎNTR-ADEVĂR.

Urmează punctuația, plăcerea mea vinovată…

(foto – sfetnicul.ro)

Reclame

39 de gânduri despre „Gramatica altfel (2)

  1. Mi-ai stricat ziua cu corectitudinea ta lingvistica. Sunt convins c-am scris pe undeva „intradevar”, „deasemenea” si mai stiu eu care altele. Daca Nichita mi-ar fi spus, in braserie la Athene Palace, ca romana-i o duminica, i-as fi replicat ca-i mai mult o dimineata de luni, cind iti cam vine sa pui mina pe tesla si nu ma refer la masina cu acelasi nume, ca pe atunci tesla era doar unealta sau magnetofon. Dar la cit era de manga, sunt convins ca si chineza i s-ar fi parut tot o duminica, poate chiar aia de Paste. 😆

    Apreciat de 1 persoană

    1. Culmea, s-a mai luat cineva de Nichita pe fb, cică, dacă nu-i explic faza cu duminica, e fugă de răspundere :)))
      Aș putea să-i pasez răspunsul tău, dar ar fi prea mulțumit, deja doi oameni mulțumiți against Nichita e prea mult.

      Apreciat de 1 persoană

    2. Eu n-am nimic impotriva lui. Nici atunci si cu atit mai putin acum 😆 Ne-am cunoscut intimplator si nu ne-am mai recunoscut vreodata. 😆 El avea ochii intredeschisi, fiindu-i pleoapele extrem de grele si din mormaielile incoerente pe care cu greu le regurgita n-a inteles nimeni nimic. La drept vorbind nici nu cred ca vorbea cu noi, cei de la masa 😆

      Apreciat de 1 persoană

    3. Eu sînt prea tînără să fi băut cu el. L-am cunoscut cînd a murit. Într-un decembrie trist, ne-a dus cu clasa la cimitir, eram într-a noua, frig și zăpadă murdară. Abia acum, în clipa asta, îmi dau seama de gestul profesorului de română, nu l-am studiat în școală, era prea frumos pentru. L-am găsit singură, așa, încet-încet.

      Apreciat de 1 persoană

    4. Hm! sper ca n-ati dat mina 😆
      „era prea frumos pentru.” Pentru ce, ca ma ametesti cu formularile astea aiuristice? Punct dupa „pentru”? In ce limba? 😛

      Apreciază

    1. Apoi „fiu-meu”, cum aflasem la o vreme că ar fi corect, acum văd în DOOM și „fii-miu” și „fiu-miu”, numai „fiu-meu” – nu. Iar alte surse pertinente n-am găsit, tare m-aș bucura de adevăr!!!

      Apreciază

  2. Fi-miu, fii-mea, așa am scris, așa voi scrie, iar cu DOOM-ul… să mă mai scutească c-am ajuns să tastez mai multe semne de punctuație decât litere. Nu se poate așa ceva! Am socotit că la o povestire de 5000 de cuvinte am avut 300 de semne de punctuație, iar redactorul de la Gazeta SF a mai pus și el vreo 10, să fie acolo… Apăi, am să pun numa’ virgule și-un semn de întrebare și-o să priceapă poporu’ din context!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.