Provincie și vară pe-ncepute,
Plimbare sub lumina lunii clară,
Misterul dragostei necunoscute
Și șoapte-nvinse de fecioară.
Provincie și vară pe sfîrșite,
Plecare sub lumina lunii clară
Și cîntul mort al dragostei mințite
În cea mai de pe urmă seară.
Se mai întâmplă 
Dragostea și minciuna sunt la pachet.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De multe ori, dar nu putem nici sta numai cu acest gînd 🙂
ApreciazăApreciază
Chiar dacă am sta, dragostea e surdă si oarbă . 😎🌷
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, e necunoscuta din existență… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce firav e firul între mister şi minciună…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cît de bine ai înțeles iar, Potecuță… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trist, tare trist, dacă nu ești prevăzătoare,
Vara, trebuie să știi, tare te mai arzi la soare –
Deci ia bine seama, ascunde-te de boare,
Și fugi de razele fierbinți, surâzătoare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… am cam rămas pornită de la articolul precedent, nu știu de ce îl receptez ca pe un sfat „advers” foarte amuzat 🙄😀😀
ApreciazăApreciază
Nici aici și nici acolo, nu e implantat vreun sfat, e pură întâmplare.
Am scris ca simplu exercițiu de comunicare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
hai să revenim la proză,
mi-e că facem vreo… viroză 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știi mai bine, ca oricine, de ce folosim versurile,
că ele sintetizează, dar nu produc alergii, precum cugetările. 😊
ApreciazăApreciază
Versificație, de fapt, ce scriu în versuri. Iar povestea scrisă de tine, e copleșitoare, de la extaz la o mare tristețe, de la un sentiment de luminoasă fericire, să treacă cineva curând la o întunecată și mare dezamăgire; normal că e greu să fii indiferent.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
cum ziceai – o sinteză 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minciuna și trădarea, eternii dușmani al iubirii.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
nu cred că-s dușmani, eu zic că, dacă au loc minciuna și trădarea, nu e sau n-a fost iubire. simplu 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană