De la Vienela, prin Diana citire:

Ai tăi îți citesc blogul?

Nimeni nu-i profet în țara lui… Da, îl mai citesc când vor să se mai distreze și nu mai au alte surse!

Dacă te simți superior față de omul cu care porți o conversație, îi arăți acest lucru?

Nu, în principiu. Decât dacă „inferiorul” e pe prea multă arătură, mai am rămășițe din intoleranța veche la prostie – un mic festin spiritual pe care nu mi-l refuz.

Polul Nord sau Ecuator?

Nord, oricâte-aș pune-n plus pe mine. Căci de dat jos… nu am atâtea variante.

Ce carte te-a impresionat cel mai mult?

Patul lui Procust. Ani la rând am plâns-o pe Doamna T. și i-am admirat lui Camil Petrescu veridicitatea surprinderii relațiilor dintre oameni.

Ai mulți prieteni sau ești genul care alege puțini, dar buni?

Puțini, dar buni, cu care merg până la capăt, orice-ar fi. Când nu merg ei pân-la capăt cu mine, se mai schimbă, dar niciodată „ca să fie”.

Când ai râs ultima oară până ți-au dat lacrimile?

Probabil ieri, aproape în fiecare zi râd de și cu copiii mei, au un umor incredibil de sănătos. Azi încă nu, că nu s-au trezit…

Te simți bine în corpul tău?

Îmbătrânesc. Uneori da, uneori nu… învăț să accept, pe rând, ce mai apare. Și, din fericire, nu am numai corp.

Care este principalul tău defect?

N-am răbdare.

Dai bani cerșetorilor?

Nu prea. Aproape nu. Doar dacă nu cere și mi se pare mie cine știe ce la momentul, locul și omul respectiv.

Ești de acord să trădezi un mic secret despre tine?

Nu știu. N-am multe, câteva și bune… iar verbul din întrebare e cam greu… dar nu sunt împotriva desecretizărilor.

____________________

Liber la „interogatoriu”, cine mai dorește… eu chiar îmi doream ceva ușor, de vară.

____________________

Foto repr. alchetron.com
Publicitate