M-a ispitit Anasylvi…
Când te gândești la toamnă, care e prima imagine care vine în mintea ta?
Careurile de început de an școlar. Ale mele, ale copiilor… o imagine care se suprapune peste toate celelalte, fiind atât de repetabilă în timp.
Este un răspuns nelegat nicicum de contextul actual…
Ce îți place la toamnă?
Ploile. Ploile acelea reci, seci, monotone, nesfârșite. În timpul lor mă încarc pentru încă un an, până la toamna viitoare.
Dacă era leapșa și cu ce nu-mi place… nu-mi plac bălțile generate de aceste ploi și mașinile care stropesc. Dar acestea sunt valabile la urma urmei și în alte anotimpuri.
Răcoare.
Mirosul răcorii de toamnă. Niciun alt anotimp nu miroase așa. Iarna îngheață, vara arde, primăvara-i rece, cu speranță și întrebări. Toamna parcă ar păstra puțin din căldura verii și ar încerca și răspunsuri.
Înnoirea garderobei.
Nu-mi cumpăr haine în fiecare anotimp și nici de amorul artei. Deși cedez fără rezerve unei eșarfe mai nu știu cum…
Dulciuri cu iz de toamnă.
Gutuile din geam. Perele căzute. Prunele din gem. Dovleacul din plăcintă.
Se mai întâmplă 
Dulciurile tale cu iz de toamnă, Issa, mi-au amintit de dulceața de gutui pe care o făcea bunica. Un deliciu, dar cred că bunicul îi dădea gutuile pe răzătoare, fiindcă am încercat și nu-i deloc ușor. 😁
Mi-au plăcut răspunsurile și cred că voi prelua și eu leapșa aceasta. 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
sigur, e la liber 🙂
mie nu-mi place așa mult dulceața de gutui, întotdeauna e prea dulce, dar gutuile sînt imaginea toamnei… ai mei, bunicii, chiar le puneau pe pervaz…
acum mi-am adus aminte, mai e si pelteaua, din care iese un sirop perfect cu apă minerală!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum o face mama și mie îmi pare prea dulce, sau unde am mai degustat-o, dar aceea pe care o făcea bunica mea, mama lui tata, era perfectă.
Nu am mai băut demult sirop cu apă minerală și nici din peltea de gutui, așa că e musai să îl încerc. 😉
Mulțumesc, pentru că mi-ai reamintit plăcerea gustului! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu ai pentru ce, si eu îmi mai amintesc altele din vorbele voastre 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoase si evocatoare raspunsuri! Mi-a facut o mare placere sa le citesc si multumesc pentru ca ai preluat leapsa aceasta „oldie, but goldie”, ca frunzele toamnei. ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
și mie mi-a plăcut, nu știu, dar parcă încep să mă simt și eu oldie, but goldie… 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
( like-ul a fost pentru „goldie”, care-i musai adevărat, zic eu, de pe la o vârstă)
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😀❤❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce fain! Uite, eu la dulciuri cu iz de toamnă ar trebui să mă gândesc, acum chiar nu aş putea răspunde. 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
dap. a fost și la mine cea mai grea. mi-am zis să mă scot cu fructele din amintiri, că-n București parcă toate anotimpurile-s la fel 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ploi și răcoare, dulcețuri și miresme, frunze amorțite și poezie… Sunt atâtea de spus despre toamnă încât ne podidesc sentimentele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 cele mai grele subiecte de abordat sînt mereu cele draore care s-au spus prea multe…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se vede că e preferata ta după răspunsurile date.
Da, da, o mulțime de dulciuri, peltea de gutui, aromată, răcoroasă, și pasta de gutui și de măceșe și plăcinta cu dovleac și mere coapte și compot de pere, si tartă cu pere si cnele cu prune și câte altele… Pe drept cuvânt că e plină de bunătăți și de cele mai frumoase culori și arome !
Să ai o toamnă așa cum ți-o dorești !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uite că de măceșe uitasem… aveam la țară un gard plin cu ele 🙂
Să-ți fie și ție frumoasă toamna, Ana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce sincer și curat ai răspuns! Dulciuri de toamnă! Pentru mine, nimic nu se compară cu jeleul de gutui! Eu nu sunt amatoare de dulciuri, dar două mi se par peste toate: dulceața ( nu gemul!) de cireșe amare și jeleul de gutui. În rest, toamna este anotimpul tuturor simțurilor și sentimentelor mele!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ba eu sînt cu gemurile, că-s mai acrișoare. Dar cea de cireșe amare ❤ e excepția strict necesară 🙂
… La noi toarnă de-aseară întruna și, în sfîrșit, sînt mulțumită…!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că te plouă! M-am supărat pe ploile de aici și le-am explicat că, undeva departe, cineva le așteaptă și că ar fi cazul să-și schimbe traseul…
Da, Issa, și eu prefer gemurile, dar l-am mânia pe bunul Dumnezeu să facem gem din cireșele amare! Vorba ta, excepția este necesară și…obligatorie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 … au venit. Dar cred că le-am descîntat prea mult, că gata. Văd iar temperaturi ridicate de mîine.
Dar, totuși, e toamnă…!
Cu pelteaua, parc-am mai zis, eu fac sirop mereu. Cu gheață și apă minerală. O delicatesă autumnală 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce răspunsuri rotunjoare ca dovlecii și cu miros de struguri răscopți. Adică frumoase! Dulciuri de toamnă! Nu, nu sunt amatoare de dulciuri, dar două sunt peste toate: dulceața (nu gemul!) de cireșe amare și pelteaua de gutui. Amândouă au ceva sălbatic în structura lor, sunt aspre, dar o asprime molatecă ce-ți amețește toate simțurile…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
placinta cu dovleac! o delicatesa! raspunsurile tale promit o toamna frumoasa. cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dar și dovleacul copt, simplu… Fac rar, că durează prea mult și doar mie-mi place… dar nu m-aș mai opri. Aș duce-o pînă-n iarnă asa 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
“si doar mie imi place”. exact! ♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi na, să-l coc patru ore doar pentru mine… nu-mi prea vine des :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hmmm, dulciuri de toamna? Dulceata de prune intregi cu miez de nuca in lic de samburi pe care o facea bunica. Eu nu sunt mare amatoare de dulceturi, dar asta… am incercat si eu odata. E mult prea migaloasa pentru cat de repede dispare🙊
Și ploile lungi și monotone, care ma lasa cu gandurile mele si culorile incredibile ale toamnei si… ce mai, toamna e anotimpul meu☺️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dulceața cu miez de sîmburi prin ea am descoperit-o tîrziu în timp, la mine nu se punea.
Dar ce revelație… aș mînca-o goală, oricît, pentru momentul acela unic cîmd dai întîmplator de o bucățică de nucă… ❤
Cu ploile… mai avem de asteptat, cred că au vrut doar să ne arate că mai există 😀
ApreciazăApreciază
Ce nu stiu ploile astea e cat de multa rabdare am eu😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) bună asta ❤
ApreciazăApreciază
„Ploile acelea reci, seci, monotone și nesfârșite”. Măi să fie! Tocmai de asta nu-mi place toamna. Nu m-am gândit că ar putea plăcea cuiva. Apoi am socotit că în București verile sunt probabil greu de suportat de aștepţi cu nerăbdare ploile.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bullseye :))) plus țînțarii verii. Greu de imaginat atîta insolență, să fii primar 4 ani și să nu stropești măcar unu! Aseară m-au ciuruit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La noi se stropește de câteva ori, de la începutul primăverii până vine frigul. Sunt alergică la mușcăturile lor, aș lua-o razna dacă n-ar face asta. La noi nu sunt ţânţari. Stropesc și din aer și cu pompele unde sunt zone verzi, iar în cartierul meu sunt.
Fiica ta nu cred că a avut probleme cu ţânţarii în Sibiu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, nu, cu nimic! Chiar și pe ploaie au vizitat o biserică mare și s-au plimbat mult!
Deci aici sînt criminali țînțarii. De neieșit seara, printre ei. Acum o dă ies iarăși și deja am orori în minte. Asta e.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙄😨😱 Am căutat toate emoticoanele uimirii, îți plac ploile reci, nesfârșite? Musai să facem schimb de țări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
neah, poate-ar trebui să schimb „nesfîrșite” cu „lungi”… 😃❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană