Supun (iar) judecății publice un blog.

Pentru că nici eu nu știu tot și nu vreau nici să dau cu pietre, fie și justificat.

Așadar, întîi povestea: Ali (așa scrie acolo că o/îl), de pe blogul aliglow (care, după extensie, nu e blog gratis), îmi dă follow zilele trecute. Mă uit grăbit, în mare, mi se pare ok, îmi văd de treabă. Pe seară, mai exact pe noapte, Lucillette îmi scrie că a văzut pe un blog un articol de-ale mele, fără sursă, fără ping, fără nimic care să arate că n-ar fi articolul blogului respectiv. Și că e și un articol (chiar două, cumva) al ei acolo.

Mă uit și eu, curioasă. Sînt, din câte știu, prima oară în această situație, și așa e, văd textul meu. Îi scriu lui Ali un comentariu politicos, la care n-am nici un răspuns. De fapt, nici nu mi-l mai văd pe comentariu, dar în fine. Pentru edificare, nici Lucillette, care i-a scris și pe mail, n-a primit încă răspuns.

Acuma, cum eu sînt campioană la despicat fire și orice altceva, inclusiv bloguri, nu m-am grăbit să judec negativ și să aleg, între neștiință și rea-voință, varianta a doua. Argument: mi-a dat follow, ca și cum m-a tras cumva de mînecă, uite-mă, deci puteam vedea oricînd ce face. Deși un începător fără extensie de începător… mai rar. Deci, dacă nu-mi dădea follow, n-aș fi aflat curînd. Poate nicicînd. Aleg să exclud și machiavelismele. Poate chiar nu știe ce face și, în speranța că va vedea și acest articol, va ști că e oricînd binevenit/ă, imediat ce va afla că pe un blog ne scriem propriile gînduri sau, dacă ne plac ale altora, le indicăm sursa. Ali, ai cuvîntul meu și martori – toți prietenii mei virtuali sau reali de pe wordpress că nu mă supăr.

În varianta a doua, de rea-voință, dacă se dovedește a fi reală, e rîndul meu să întreb: ce fac eu?!? Și, implicit, Lucillette. Are cineva idee…?