de Issabela Cotelin Degeaba – exclami în gând la sfârșitul unei convorbiri în care interlocutorul își execută perorația și, atunci când vine rândul tău să spui ceva sau se presupune că ar trebui să ai o părere – conversația fiind prestabilită la statutul de dialog – aprobă cu câteva „da”-uri absente sau alte cuvinte, și […]
Aritmetica lui „degeaba” — MasticadoresRumanía
Se mai întâmplă 
Din păcate, chiar așa se întâmplă. De ce? Mă gândesc acum că e posibil ca doar repetând încontinuu niște greșeli, să reușim într-un final a ne da cu capul de pragul de sus, fiindcă doar așa se pare că ne însușim lecția aceea de viață. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
De obicei, se întîmplă pentru că ne complacem.
Pînă nu mai putem, dacă mai vine ziua aia 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
“degeaba” si “inertia sufletului” trecute prin aritmetica si fizica! mi-a placut! 💯♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
sinestezia arteler… 🙂
pupic și zi bună pe dock ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oo, da! La gesturile alea cu Cola şi prietena şi eu am avut nişte dileme. De afară de vede bine, chiar foarte bine, şi ajungi până şi tu, cel cadorisit, să te întrebi dacă nu cumva ai ceva defect că nu apreciezi gesturile astea. Şi nu e vorba numai de partener. De gesturi, în general, de la oricine, cu condiţia ca acele persoane să te cunoască cât de cât.
Dacă spui o dată mai pe ocolite, a doua oară mai în glumă, a treia mai pe faţă, că… nu ştiu… că nu-ţi place laptele, să zic, şi te trezeşti cu omul la uşă, cu noaptea-n cap şi-ţi zice că s-a trezit şi mai cu noaptea-n cap să mulgă vacile, e normal să simţi şi un pui de revoltă sau de „mă doare-n cot”, pe lângă altele? Sigur, nu-i spui, îi mulţumeşti frumos, dar e normal să nu te dea pe spate gestul, ba chiar să te enerveze puţin şi pe urmă să te judeci singur că ai simţit asta când uite ce face omul ăsta pentru tine?
Când spui frumos, cât poţi de frumos, că tu ţii post sau cură de slăbire sau ai regim sau ceva şi nu mănânci nimic care… şi-ţi vine cu ditamai prăjitura, e normal să ai un nod în gât, să-ţi vină să-i dai cu ea-n cap? Dar s-a străduit să o facă, să o cumpere, să ceva. Deci apreciezi? Dar n-a ţinut cont de tine deloc. deci?
Vezi, Issa, ce dileme am şi io? Aşa-i când sunt zile în care n-ai curent sau apă, ai timp să stai şi să cujeţi 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Potecuță… admit bancul în care tu spui atît de frumos că ții post sau cură și ți se aduce ditamai tortul 😀 o dată, să zicem că a vrut să rîdă cu tine sau de tine 🙂
Dar a doua oară sau de acolo încolo, e orice altceva vrei, în afară de umor.
Iar cînd ajungi tu culpabil că nu înțelegi sacrificiul celuilalt sau care ți-e binele, e deja patologică treaba. De asta sînt sigură, e fără cred și poate și aici sînt doi oameni bolnavi la mijloc.
M-am întîlnit cu cineva de curînd – amic oarecare. Om bun de pus la rană, cult, domn, foarte apreciat, chestii. Observasem mai demult că n-are răbdare să duc o frază la capăt, că intervine el, să înceapă alta. Și acum chiar m-am enervat și-am zis întruna, din zece-n zece cuvinte: mă lași să termin eu și apoi îți spui tu ideea!! Inchipuie-ți ce-a ieșit :))) E ok, desigur, că nu stăm împreună, nu mi-e șef, nimic, n-avem nicio treabă și poate ne mai vedem peste un an. Dar dacă n-ar fi fost așa?? Era dramă pe tapet? Era!
Am mai povestit „una mică” și lui Jo, dincolo, pe masticadores… n-o reiau, că abia am zis-o, tutuși 😀😀
Astea-s, însă, mizilicuri rezolvabile…
Sper că ți-au venit toate cele, ieri n-am avut eu curent vreo oră, două…
ApreciazăApreciază
Da, şi eu cred că în cazurile astea e ceva defect pe undeva…
Hehehe, eu am avut curent de m-am enervat deci toate sunt bune şi la locul lor. Singura treabă e că nu mi-a adus nimeni prăjitură. Aş fi mâncat-o, că eu n-am diete 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici mie, ba chiar ar trebui să fac, și n-are niciodată gustul ăleia aduse :)) (era un joc cu „găsiți diferențele”… 😀😀)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-ai amintit iar de trecut…doi oameni care oricât încercau nu reușeau s se acordeze. La „invitația” de a ne vedea de bine fiecare, am primit o replică ce a rămas motiv de zâmbete :”mai bine ceva, decât nimic!”…. ok, am răspuns, dar să fie „nimicul”pe care-l prefer!
Bine punctat și nu „degeaba”!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De asta scriu, ca să ieșim din „mai bine ceva decît nimic”… Un singur om dacă iese, e un suflet cîștigat. Pentru el și pentru toți ceilalți.
Mulțumesc, Ana 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană