O expoziție la care am participat cu o deosebită plăcere: „Omagiu îngerilor din Colectiv”. Curator – dna Mariana Frum, membră UAP, filiala Mureș. Loc de desfășurare: Muzeul Țăranului Român, sala Irina Nicolau. Invitați de onoare: Laurențiu Popa, alias Rembrandt de România și Elian Băcilă, alias „pictorul de negru”.
Dar detalii despre expoziție (24 nov. – 18 dec.) și despre vernisajul de azi voi mai da într-o cronică la eveniment, care va apărea în decembrie. Acum doar bucuria întâlnirii cu (remember him…?) Mishuk și a reîntâlnirii cu (remember her…?) Constanța Crețu, care se află printre expozanți, cu tablourile din antepenultima și penultima poză. Adică melancolii dorite și nedorite la o cafea și un suc:
Se mai întâmplă 
Issa, operele de arta imi plac, chiar daca-s profan in domeniu, dar in afara de unele picturi unde apar niste chitare, eu nu inteleg care-i legatura cu tragedia de la Colectiv.
Barcute, apusuri de soare, nuduri, peisaje …. sa ma ierti dar mie-mi lipseste „liantul” 😉
Nu o lua ca pe o critica, dar asa vad eu ca „profan” , lucrurile.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
N-o iau ca pe o critică, lol, și nu știu să-ți răspund tehnic. Dar o legătură serioasă ar fi că, din patru pereți plini cu tablouri, unul întreg e donat asociației cu același nume 🙂
Na, dacă vrem musai legătură, sunt și ceva flăcări și îngeri prin poze, pe lîngă chitare…
Dar nici la festivalul Iulia Hașdeu, de ex., nu s-au recitat musai poezii tematice. Uni au recitat din poeziile ei, alții, ca mine, din creația proprie, alții i-au dedicat poezii 🙂 Presupun că și la expoziții există un echivalent în sensul ăsta și că bucuria vernisajului depășește o temă strictă 🙂
E mulțumitor „liantul”? 😉
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Acum am inteles ca e o expozitie cu vanzare de unde o sa se doneze ceva pt asociatia respectiva si cred ca acum vad „liantul” 😉.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
așa, vezi :)))
anyway, cum îi spuneam și Magdei, chiar mi-au plăcut tablourile. am văzut alte expoziții cu niște bazaconii…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ioi, ce de lume acolo! Evit să spun ‘lume bună’ că na!, ca profan şi eu – ca să împrumut termenul lui Cristi – habar n-am cine ce şi cum, cu atît mai puţin de ce şi pentru ce (sau cine). Mnoh, doar vorbe, nu mă băga-n seamă. 🙂
Da’ dacă tot e vorba despre acel eveniment trist, mă întreb mai mult sau mai puţin retoric cîţi au văzut documentarul Colectiv (2019) şi cît din el o fi real şi util în vreun sens.
Altfel despre artă numai de bine, văd cîteva opere interesante, indiferent dacă au sau nu legătură directă cu ideea evenimentului Colectiv. După cum spuneai, una indirectă există cumva şi asta e de ajuns.
Mă hazardez să presupun că nenea de lîngă tabloul cu chitara, cel cu păianjenul pe tricou, ar fi Mishuk? Din puţinele discuţii online de acum… o sută de ani şi-o zi – că de la o vreme a dispărut de pe radar – parcă aşa aş zice, dat fiind că nu ne-am văzut aievea şi-n realitate.
He he, fac un exerciţiu de imaginaţie şi încerc să mă plasez pe mine personal în acel context elevat. Mă pufneşte rîsul mai să mă înec numai trecînd în revistă posibilele dialoguri cu ochii la mine, şoptite printre grupurile de oaspeţi pînă să apară agenţii de securitate care să mă escorteze afară. 😆 Ehehe, unde eşti tu Nastratin Hogea cu haina ta de blană… 🙄
P.S. Şi chiar numai cafea şi suc, nimic cu cifra octanică mai ridicată pe acolo…? 😛 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu l-am văzut, acum ceva ani. Constanța, sigur. Cred că și Iulian/Mishuk, pe care l-ai ghicit 🙂 , da. Nu l-am întrebat expres. Aș zice că și curatoarea. Alții… nu știu.
Să știi că nu e chiar așa cum crezi sau, poate, cum pare. Și, dacă-mi place ceva la lumea adta a artiștilor, că-s și destule negative, e că blugii și tricourile mele au stat degajate lîngă paiete și tocuri cui, chiar și pe podiumuri 😀 Orișicît, dacă arăți ca-n poza de „profil”, „bați” pictori sau scriitori consacrați – or să creadă că ești vreun incognito 😀😀
P.S. atîtica, da, cel puțin din pdv-ul meu :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mhm, deci se ştie cît de cît despre documentar. Eu l-am văzut mai demult, nu-mi mai amintesc mare lucru (deh, memoria varză, o tot repet dar parcă degeaba).
Despre context evident nu mă pot pronunţa în cunoştinţă de cauză, doar m-am amuzat un pic făcînd presupuneri imaginare. Îmi place să mai pun rotiţele în mişcare din cînd în cînd, că au cam ruginit. 🙂
Evident că poza e actuală, recentă şi reală. Am stat destul pe web cu poze de prin 2008 sau 2014-2015 de pe cînd mai arătam a fiinţă umană. Acum asta e realitatea crudă şi n-are sens s-o ascund, nu sînt genul care să-mi asum identităţi false cu pretenţii „pretenţioase”. 🙂 Ehei, pe vremuri mai toţi artiştii aveau un aspect mai… sihastru sau, oricum, altfel decît restul lumii. Din păcate nu mă pot considera artist în nici un domeniu, aşa că nu-i pericol să apar la vreun eveniment important ca cel despre care ai povestit pe scurt acum, decît cel mult în propria imaginaţie, ca mai sus. 🙂
Despre consumaţie nu mai vorbim, da? What happens in Vegas… 🙄 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe vremuri, artiștii erau mai izolați, mai închiși în ei… cum să nu fii sihastru în comunism, dacă ai vreo sclipire în tine…? Acum… acum, desigur, mulți artiști sclipesc prin ținute, cum nu degeaba remarci… dar fiecare epocă cu ale ei.
Filmul-reportaj l-am vizionat cu cel mic al meu, care atunci chiar era mai mic, și am fost amîndoi teribil de impresionați în primul rînd de forma de prezentare – flashuri, cu interviuri, cu imagini, repeziciunea derulării, modul de comentare, tot… Nu l-am revăzut „la rece” încă…
Deci nu știu care-i treaba cu consumația asta :)))) dar, că am mai văzut pe la tine prin comentarii trimiterea la vișinată, nu m-aș da/fi dat în lături dacă… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, se pare că „aerul” epocii influenţează în mai multe moduri starea artiştilor, atît ca artist dar şi ca om în sine. De fiecare dată cu excepţiile de rigoare. 🙂
Va trebui să revăd şi eu documentarul cîndva, să-mi reamintesc ce e de reamintit – dacă o mai avea vreo importanţă, văzînd că mai nou trecutul dacă nu se şterge singur are „cineva” grijă să-l şteargă de parcă nu s-ar fi întîmplat vreodată.
Mnoh, consumaţia e inerentă evenimentului şi uneori – să zic ‘de multe ori’? – inerentă ideii de artist. Stai, că acu’ încep să mă cred artist şi eu! Adevăru-i că nu mai fac de mult pretenţii, poa’ să fie vişinată, ori pălincă, ori doar spirt filtrat prin pîine. 😛 Ha ha, ce „poetic” sună! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O fi inerentă. Dar, slavă Domnului, mai sint și alte vicii „creatoare”, uneori atît de nașpa, că consumația asta devine, pe lîngă inerentă, și inofensivă 😀😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să mă bată Moş Crăciun dacă îndrăznesc să te contrazic la asta! 😆
ApreciazăApreciază
Sugestiva pictura cu ochii pentru timpurile pe care le trăim…Mulțumesc pentru prezentare Issa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu multă plăcere, Magda! Multe mi-au plăcut și mie, profana, spre deosebire de alte expoziții, în care, oricît de abstractă ar fi arta, rămîn la fel de nelămurită cînd plec ca atunci cînd intru.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Si eu sunt la fel de profana, dar ma încânta frumosul. Numai bine Issa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am revăzut împreună două prietene dragi sufletului meu: Issa și Constanța🤗🤗♥️♥️!
Apoi, l-am dibuit după indicațiile lui Dragoș pe Mishuk.
Mă bucur pentru Constanța, a luat în foarte serios pictura și uite că participă la mari expoziții. Este cu adevărat talentată.
Ca una ce am avut câteva expoziții personale și de grup, în țară, nu caut legătura cu tragedia și nu voi comenta!
E lăudabilă ideea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-am și ne-am gîndit la tine, Aura…!
Ca și la cenacluri și lansări, ideea de bază e întîlnirea între oameni. Legături, socializare, schimb de idei. Sau de… bîrfe :)))) Sînt inevitabile, dar contează prea puțin. Fără expoziția asta, nu ne revedeam 🙂
Multe gînduri bune de la noi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Noi remember them, cu drag mult chiar, dar ei remember us? Că nu ne mai dau niciun semn. 🙂
M-am bucurat să o revăd pe Constanţa. O felicit din inimă! Bine, hai, şi pe Mishuk (dacă citeşte nu mai recunosc că am zis asta) şi foarte faine tablourile. Dacă aş avea bani, acum, pe loc, aş cumpăra tabloul cu puştiul şi câinele, Şi pe urmă încă vreo 3 pe care tare le-aş vrea. Dar…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Remember, remember, doar că drumul fiecăruia… 🙂
O să-i dau un ghiont lui Mishuk, cu prima ocazie 😀
Apropo de tabloul cu puștiul, de ce crezi că l-am pus în prim-plan 😉 ❤❤ Și eu aș fi plecat cu vreo cîteva acasă… :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am inteles, cred, ideea expozitiei, oricum o expozitie de pictura e o idee buna in sine. Imi place varietatea stilurilor expuse, un melanj agreabil. E chiar frumos sa iei contact cu cat mai multe tipuri de arta si de artisti, de ce nu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Clar. Eu m-am dus de dragul Constanței, dar așa am aruncat un ochi și înăuntrul lumii pictorilor, fapt care chiar mi-a plăcut 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană