Prima construcție reală din viața mea, reală adică adevărată, nu căsuțele din carton pentru cele două-trei păpușele existente cândva pe piață, a fost un coteț pentru găini.

Am participat cu tot entuziasmul infantil al primei copilării la fabricarea lui alături de cine mai era pe-atunci prin curte și-am făcut și eu unul mic de tot alături. Nu țin minte oameni, materiale, anotimp, ci doar un cuvânt: chirpici. Mi-a rămas în memoria afectivă, legat de amestecul acela de paie și lut, pământ, ce-o mai fi fost, nu vreau să-mi stric amintirea cu un search pe google. Un amestec lipicios pe care-l modelam cu palma într-o plăcere soră cu divinitatea. Fascinatia noroiului, o temă ce mi-a bântuit anii filologici de mai târziu, până azi inclusiv…

… Să revenim. Coteț, cel mic al meu, în care n-a intrat nicio găină niciodată, dintr-un prim motiv că n-ar fi încăput una singură măcar, darămite cum intră ele în gașcă, se duce una croncănind la culcare și restul teleghidate după ea. Și al doilea motiv, că, în mintea mea, cotețul cel mic era pentru puișori, care, deh, ei ar fi încăput, dar și ei se duceau după mama lor, o preferau cert și axiomatic. Mă opresc aici cu amintirea asta, că nu e despre dezamăgiri textul, ci despre procurarea materialelor de construcții.

Chirpici, cuvânt magic al unei lumi uitate, sau metafora ridicării unui edificiu cu ce aveai în jur, prin vecini și rude, cunoștințe, magazinașele firave de profil din cel mai apropiat oraș de-atunci, ce mai puteai face rost de pe șantierele patriei.

De la chirpici și var nestins, o altă poveste, de care nu mai e loc azi și aici, e drum lung până la policarbonat, termosistem vată bazaltică sau travertin natural, să zicem. Ca drumul de la străbunica împletind pe prispă în amurg șosete de lână la strănepotul butonând un ultimate smartphone.

* * *

Un drum pe care l-am străbătut și noi, ca adulți și părinți acum, vara trecută, încercând să modernizăm maxim, păstrând linia veche, casa de la țară.

Toate-s vechi și nouă toate, dar eu tot m-am întrebat și socotit cât ar costa înlocuirea sau montarea unor chestii.

Nu-mi trebuie referendum în familie ca să aleg azi între tradiționalul magazinaș din sat cu ceva materiale de construcții, rămas viabil în anumită măsură, și modernul căutării pe net a ceea ce avem nevoie.

Recomand cu mulțumire pe Vindem-ieftin.ro – Casa de comenzi, sistemul lor e un concept nou și deosebit care face toți banii. Mai precis, diferența de bani cu care rămâi. Cu cât îți trebuie mai multe, cu atât e mai mare diferența asta. Calcul elementar, aritmetică primară.

Să vă explic, așa, tot filologic, cum am constatat eu acest fapt.

Ne-au trebuit, în primă fază, niște dale pavaj și gresie.

Le puteam lua de la magazinul din sat, că acuma cred că e orice în orice sat din țara asta. Dar, logic, în gândirea lor economică de piață, au întotdeauna prețurile cele mai mari și, de obicei, și un număr finit de produse și variante ale acestora. Exact pe criteriul magazinului din spatele blocului, unde lenea ta de a te duce la un supermarket din zonă costă automat câțiva bani sau lei în plus la orice produs dorit.

Sau le puteam comanda de la cel mai apropiat hypermarket de construcții din aria respectivă. Dar (și aici mă abțin eroic să dau nume, în dorința în trend de a fi zen mi-am promis mie însămi să nu fac anti-reclamă nimănui) la ăștia te usucă transportul. Apoi timpul în care vin. În provincie, ajunge la săptămâni. Ți se pot termina vacanțe sau concedii până vin ei. Apoi, varietatea produselor. E, în ciuda denumirii de hypermarket, limitată. Și, în cele din urmă, dar nu pe ultimul loc, prețul.

Ei bine, și aici apar la orizont oameni aceștia de la Vindem ieftin, de care tot de pe net, de prin forumuri, am aflat. Ei au implementat la noi o idee unică ce funcționează și în interesul nostru, al cumpărătorilor.

Adică au tăiat substanțial din drumul producător-importator-distribuitor-client final, evitând astfel costul depozitării, manipulării și al unui/unor transport(uri) în plus.

Apoi, în calitate de revânzători, negociază prețul periodic, pe site-ul lor negăsind prețul tocmai din acest motiv. Plus că prețul mai e legat și de cantitatea dorită de tine, cu cât e mai mare, cu atât pot ei negocia cu furnizorii pentru un preț pe produs mai scăzut. Iar ție marfa acasă îți vine direct de la producător, sărind (teoretic, nu practic…!) peste orice intermediar care ar putea-o suprataxa sau deteriora.

Sperând că v-am convins cu acest stil nou și eficient de a comanda materiale de construcții on-line, îmi permit în final să divaghez.

Cum ar fi fost să aibă bunicul meu o așa casă de comenzi la îndemână. Bine pentru el… dar eu aș fi fost mai săracă cu câteva amintiri cu un parfum nerepetabil.

Sau cum ar fi ca o asemenea casă de comenzi să își extindă aria de achiziții și în alte domenii. De exemplu, cel editorial. Îmi imaginez comandate prin Vindemieftin.ro grămezile de auxiliare școlare obligatorii. Preț decent și lipsa alergăturii după ele. Și, mai ales, lipsa consumului nervos aferent: că le-ai găsit la o librărie, le-ai comandat și, în loc de confirmarea comenzii, primești mail că nu mai au atâtea pe stoc; sau că nu mai au pur și simplu; sau că site-ul nu era actualizat și e alt preț; sau diverse.

Nu ne vindem țara prin altfel de idei, doar vindem mai ieftin în ea.

Articol scris pentru #Superblog 2019. Foto 3 – Vindemieftin.ro.

Publicitate