Se dă: un sat dintr-un județ oarecare.
Se mai dau: patronul de magazin care, cu caietul lui de datorii, face legea (axiomă deja) și un om sărac din sat, externat din spital cu tijă și cu posibilitatea pierderii piciorului, accident produs pe terenul patronului respectiv, unde omul lucra zilier, la negru.
Cerință: în contul cui se trece accidentul?
Ca întotdeauna, în spatele datelor și cerinței problemei sunt mult mai multe.
Omul nostru lucra silit la acest patron, având pe caiețel o datorie care nu mai scădea, oricât ar fi muncit pentru ea. Spun „silit” deoarece era căutat de patron și amenințat până se supunea muncilor agricole și casnice ale acestuia. Nu există dovezi scrise, dar există martori dispuși să declare cum se ascundea de frică și cum era căutat. Potențiali martori sunt și alți oameni din sat, nedispuși încă, tot de frică, în acest moment să dea declarații.
Alt aspect este că omul nostru, e drept, are mult comentatul ajutor social, altă hibă a societății, de nedezbătut aici și acum.
Accidentul s-a produs pe terenul patronului, în timp ce omul fixa lama unui tractor (al cărui proprietar este un cadru local din armată), lamă care i-a căzut peste picior și i l-a rupt. Cheltuielile de spitalizare, datorită ajutorului social, au fost decontate de primărie și aici s-a încheiat rolul oricărei autorități. Nu înainte de a îl obliga să dea declarație că accidentul a avut loc din vina lui, pe un teren neutru, unde patronul și cadrul militar nu sunt implicați cu nimic.
În prezent este acasă, aproape imobilizat, are 1.60 m și 40 kg. E un om singur (cu o mamă alcoolică, doi frați dispăruți și o soră plecată în afară la muncă) și are nevoie de un îngrijitor, medicamente, hrană și haine. Cu ultimele două, e la mila vecinilor. Cu îngrijitorul, la mila primăriei, care și-a luat mâinile total de pe caz, deci n-are. Cu medicamentele – la a nimănui.
Final: cum poate fi considerat un accident de muncă, în ciuda declarației false și care-i procedura pentru o anchetă socială la fața locului despre exploatarea sătenilor de către patronul de magazin?
Se mai întâmplă 
Pentru mine e foarte clar si foarte simplu. Nu stiu. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dumnezeu cu mila!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😦 cam…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Totusi.
1. Faptul ca lucra la negru il ingroapa pe amarit, nu pe patron. Orice muritor are obligatia de a-si declara veniturile in vederea taxarii. Patronul poate angaja zilieri pe cash.
2. Eu inteleg, din ceea ce ai spus, ca amaritul „alerga” sau dadea fuga la patron si nu invers. Ca altfel cum de facea atitea datorii pe care nu reusea sa le plateasca prin munca?
3. Faptul ca patronul ii dadea pe datorie, desi-l stia amarit, e o bila alba pentru patron.
4. Dar daca patronul alerga dupa amarit sa-si recupereze datoriile, atunci asta-i o bila neagra in dreptul amaritului care nu intelegea ca o datorie trebuie rambursata.
5. Ma-sa era singura alcoolica sau era si el?
6. Daca amaritul n-a muncit pe bune, nema servicii sociale in full si pe termen nelimitat. Ca banii astia vin de la cei care inteleg sa munceasca si sa plateasca taxe. Si atunci, ar fi echitabil ca cei ce muncesc, sa-i suporte in mod neconditionat si nelimitat pe cei ce n-au tangente cu munca?
7. Nu e clar pentru cine muncea amaritul la tractorul respectiv. Repara tractorul? Sau fixa lama pentru a ara ogorul patronului? S-a declarat calificat sa repare sau sa fixeze ceva la tractorul respectiv? S-a declarat calificat sa-l conduca, sa are sau ce altceva se mai face cu tractorul? Era beat sau baut in momentul accidentului?
Sunt multe detalii de aflat pentru a-ti putea face o idee cit de cit conforma cu realitatea, dar din ce spui, amaritul era o alta putoare care prefera sa stea cu curul pe coada si sa traiasca din mila celor multi care inteleg ca-n viata exista obligatii, nu doar beneficii.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
2. Era o singura datorie, perpetua in timp. Nu esti platit, la negru, pe cit muncesti niciodata. Ori ti se-arunca o bautura si citeva tigari, ori ti se dau bani mai putini decit ai stabilit.
Nu cred ca ai idee cum e in satele noastre.
4. Alerga dupa amarit sa-i munceasca, nu vrea banii.
5. El, nu.
6. …. Aici e o problema, intr-adevar…
7. Fixa lama si nu era beat.
E vorba, de fapt, de faptul ca, dincolo de orice lege si de asistenta sociala, intr-un sat primarul, preotul si patronul maganizului local fac legea.
Ca a dat declaratie falsa, silit, de ce nu te-a impresionat?
ApreciazăApreciază
Datoria e o chestiune de onoare pentru cine poseda asa ceva. Deci, datoria trebuie achitata, in bani sau sub alta forma agreata de cel care te-a imprumutat. Nu astepti sa te alerge prin sat. 😛 Si inca ceva, daca era dator la banci, ar fi fost in strada si sub cerul liber, asa ca patronul a dat dovada de intelegere.
Iar eu cred ca tu nu esti la curent cu ce se intimpla in satele romanesti. Noi stam intre centura Bucurestiului si satul Berceni. Ei bine, am cautat un om sa-mi coseasca curtea. Pretentiile, pe care evident ca le-am achitat, au fost 150 roni + o sticla de tuica si haleala pentru o zi care n-a depasit 8 ore. Si au fost 3 zile. Dar chiar si pentru cele enumerate, greu gasesti pe cineva sa-ti munceasca. Majoritatea prefera „statul”, dar nu ala de drept, ci cel pe cur. Au taranii o pofta de munca, ceva de speriat! 😆
Asa ca nu prea pot accepta lenea amaritului de care vorbesti. Ca daca era harnic, n-ar fi fost amarit si nici dator. 😛
La chestia cu declaratia e simplu. Vina accidentului ii apartinea in totalitate. In privinta raspunderii, e mai mult de aflat si discutat. 😛
ApreciazăApreciază
Cunosc cuvintel cu cuvintel tot ce spui tu, din satele prin care stau toate verile. Culmea culmilor a fost acum vreun an, cind unul dintre muncitorii abia gasiti avea pretentia unui pachet de tigari, din banii mei, neintrat in nici un contract verbal, si dupa care voia sa ma si duc, la magazinul de la celalalt cap al satului, ca sa nu se „intrerupa”. Nu m-am dus, nici de la mine nu i-am dat tigari si nici bani pentru pachet, s-a suit pe bicicleta si si-a luat singur, din banii lui.
Cunosc perfect astfel de aspecte ale nesimtirii.
Dar, din cind in cind, cite un om chiar de treaba cade victima, ca in cazul nostru, nu numai a unei lame de tractor ci si a tuturor acestor imprejurari. Poti sa admiti asta, pe caz particular? 🙂
ApreciazăApreciază
Victime colaterale! 😆
ApreciazăApreciază
Din ce înțeleg urmărind și comentariile de mai sus, un om avea diverse slăbiciuni (lene, poate îi plăcea băutura – de obicei asta se ia pe caiet -, lipsă de bărbăție, confuzie intelectuală), slăbiciuni pe care patronul acelui magazin, un fel de baron local, i le exploata din plin. Fiecare are vina lui, la fel cum oaia are vina pasivității și credulității în timp ce lupul are vina manipulatorului. Îmi imaginez că discuțiile decurgeau cam în felul următor: ai atâta datorie pe caiet, dacă vii să-mi lucrezi la cutare te mai amân o vreme, altfel chem poliția sau iese rău. Ai să-mi dai banii? Și omul nu avea.
Probabil cel mai bine ar fi să discuți cu un jurnalist sau să trimiți povestea la redacția câtorva ziare. Cică Mirel Curea de la EVZ publică chestii trimise de alții în mod dezinteresat, dar trebuie să ai deja ceva bine documentat. Sau, cine știe, poate există și jurnaliști dispuși să ancheteze ei.
ApreciazăApreciază
Am făcut un demers în acest sens, mîine mă mai gîndesc și la altele, sigur că există nume și date pe care nu le-am spus acum, sumar.
Dar ar fi buna o mediatizare, dacă reușesc, indiferent cum e omul nostru, deși tabloul tău e general și în particular el nu bea, exploatarea asistatului social e o plagă a societății actuale.
ApreciazăApreciază
Juridic? Atâta timp cât există declarația lui că accidentul este din vina lui, în instanță degeaba declară ceilalți altceva. Şi stai că acum spun că vor declara adevărul, dar asta se va întâmpla în timpul procesului, dacă va exista proces, din cauza declarației victimei şi dacă ceilalți săteni „nu suferă între timp de amnezie”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oamenii ăştia, ştiu că sunt exploataţi, dar într-un fel este cu acceptul lor. Ceilalți, profitorii, se folosesc de ajutoarele sociale, de şantaj, de frică, de lipsa locurilor de muncă, de necunoaștere.
Juridic nu are ce mai face acum. Jurnalistic? Ziaristul trebuie să pornească o investigație pe cont propriu, s-ar putea să existe și la adresa lui amenințări, iar sătenii trebuie să-şi mențină dorința de a face declarații, iar acestea să nu fie anonime.
Complicat, Issa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E…
Mi-a spus ieri o prietena avocat ca se poate. Proces pe raspundere civila delictuala, chiar si plingere penala (nu detaliez, mai dau si eu cu copy-paste), poate obtine certificat de handicap + insotitor. Si ca ar fi ideala mediatizarea, avind in vedere rautatea si influenta patronului…
Aspectul e peste tot la noi cam la fel. Dar, daca numai asa se poate trai, macar sa fii om si sa nu-l arunci p-alalalt la gunoi cind devine disfunctional din cauza ta.
Nu stiu cum o sa se termine, sint implicata doar cu scrisul, nu direct, dar sursa e de mare incredere, altfel nu spuneam nimic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, din păcate şi eu cred că numai mediatizat mai are o şansă. Că aşa-i pe la noi. Dacă vine televiziunea, se face o presiune şi se mai implică şi alţii. E foarte bine dacă avocata spune că se poate. Aştept să ne spui ce s-a mai rezolvat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu doar l-am expus, dar, in masura in care sint informata, da. Mediatizarea e, intr-adevar, ideala, dar nu stiu cit si cum se va reusi.
Ramine de vazut, multumesc pentru interes 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Faci cum crezi, dar nu uita ca facerea de bine e …. si ca pe cine nu lasi sa moara nu …
Si hai sa-ti spun una din NY. O batrinica cazuse pe strada si un tip a ajutat-o sa se ridice, in tipetele sopranei, chemind in acelasi timp ambulanta, intrucit piciorul parea fracturat. Cind a venit politia, baba a declarat ca respectivul ii daduse brinci si nu doar atit, dar l-a dat si-n judecata, ca sa fie treaba completa. Si uite cum i-a platit ala spitalizarea si ce alte daune o mai fi cerut hoasca.
Ce vreau sa spun e ca cineva care a vazut cind omul tragea s-o ridice, a crezut absolut tot ce a indrugat baba.
Succes!!! 😆
ApreciazăApreciază
😦 merci pentru dușul rece, știu că ai dreptate… Și am și pățit-o de destule ori.
Oricum treaba mea se termină la expunerea cazului și la cîteva întrebari puse pe lîngă.
Obiectiv vorbind însă, merita o anchetă extinsă. Întîi că e un om, oricine-ar fi. Apoi, pentru fenomenul general, căreia nimeni și nimic nu-i pune capăt, că-i prea comod pentru mulți cum e acum.
ApreciazăApreciază
😆 Fenomenul general? Pai uite-te la politicieni! Aia ne sfideaza si-si bat joc de-o tara-ntreaga. Cu toate astea continuam sa-i alegem. Pe ei cind ii dai la ziar? 😆
ApreciazăApreciază
Dac-ar fi după mine… dar n-am ziar.
Hai să-ți spun finalul poveștii sociale, că n-aduce anul ce aduce ceasul. Ieri l-a cautat patronul pe omul nostru, i-a sters toate datoriile din caiet si i-a cumparat frigider, vitamine si alte chestii si a promis ca are grija de el…………….
Iar omul nostru a rugat-o pe prietena care mi-a spus de caz sa stearga tot ce e scris pe tema, ca a gresit… 😦
De pe fb mi-am sters postarea, dar pe asta nu o sterg, oricum nu-i dadusem share etc.
Deci…
ApreciazăApreciază
Hai sa-ti spun si eu una 😆
La Canada si-n tot restul lumii, oamenii cu bani si companiile mari ii platesc pe cei care sar cu acuze pentru ca numele lor sa nu fie tirit prin tribunale. Nu pentru ca le-ar fi teama ca ar pierde procesul, ci pentru ca asta le-ar sifona reputatia si le-ar afecta in mod negativ afacerile.
Deci …
ApreciazăApreciază
A, da, bine ca s-a terminat cu compararea nemernicului de patron de magazin cu vreun magnat canadian.
ApreciazăApreciază
Issabelo, Issabelo! Nemernicul da de mincare angajatilor lui. Amaritul tau maninca pe datorie si se-ascunde cind e s-o ramburseze.
Sunt cersetori carora multi le pling de mila, ei fiind milionari.
Hai sa-ti mai spun una interesanta. Dupa cum se cunoaste, exista un surplus de 1 mil de locuri de munca. Bun. Am fost cu cumnatu meu sa-l „vizitam” pe socru-meu la … cimitir. La intrarea-n cimitir erau citiva cersetori printre care unul care era la vreo 40 si parea merci-bine. Cind ala ne-a cerut bani ca nu stiu de ce internari suferea nevasta-sa, cumnatu-meu i-a spus: „Bai, bani nu-ti dau, dar iti pot oferi o slujba incepind de miine” Ei bine, idiotul l-a blestemat.
Asa ca, fuck them!
ApreciazăApreciază
😦 știu ce zici. Dar eu am pornit de la premisa că nu e același tipar, altfel nu porneam deloc la acest drum…
ApreciazăApreciază
Patronul îi dădea în continuare pe datorie, deși știa că nu poate să-i plătească, tocmai ca să poată profita de forța de muncă.
Dacă s- ar cerceta cazul, multe nereguli s- ar mai descoperi și nu doar în acel sat. Nu doar primarul, preotul și polițistul fac legea printre oamenii simpli și modești, ci oricine are ceva mai mulți bani în cont și multă nesimțire.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact asta spuneam si eu. Dar nu se baga nimeni la cercetari asa ample, ca se strica… „echilibrul” rural.
Prefera sa-l acopere cind transpira prea tare, ca si in cazul de fata… 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Scuze dacă am repetat ce ai spus. Citisem și comentariile și în capul meu a fost un amestec de idei. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A, nu, nici gînd de repetiție. Acum, că am ajuns neașteptat la final, a fost mai degrabă o sinteză binevenită.
Tot e bine, în concluzie, să vorbești, se mai întîmplă cîte ceva, nu știi exact ce, dar decît nimic…
ApreciazăApreciază
Foarte trist. Si pare fără soluție.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Omul e acum subit para-ingrijit, in urma unor pozitii comune pe fb, nici nu s-a ajuns la mediatizare.
Dar asa e, e trist, pentru ca e o solutie si temporara, si superficiala…
ApreciazăApreciază
Sunt atât de multe tristeți sociale. Poate că aici se va întâmpla ceva bun. Pe termen mediu macar. Ne am dezumanizat, ne am vândut pentru 30 de arginti.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tot ma intreb de cind. Nu numai de 30 de ani, ca n-ajungeam asa rapid la dezumanizare ..
ApreciazăApreciază
Si eu mă întreb. Nu am un răspuns.
ApreciazăApreciat de 1 persoană