Numai ei n-aveau. Dar, de fapt, problema mea e că nu-nțeleg de ce l-au făcut.

Să vorbesc în mare despre Mega e inutil. Sînt sigură că toată lumea are unul pe lîngă casă și că toată lumea are ceva cu ei, fie și numai cu politica lor opacă de prețuri.

Trecem direct la subiect, deși mi-e tare greu să trec peste neconcordanța dintre prețurile de la raft și cele de la casă, căci, întîmplîndu-se atît de des, n-ai cum să uiți și să treci peste. Ocazie cu care mai cunoști, ca simplu cumpărător, cîte-un șef de raion sau de magazin…

Ok, să revenim la cardul Mega. Povestea cardului începe cu o perioadă lungă în care domnișoara de la casă te-ntreabă inexorabil dacă ai și-apoi dacă vrei card Mega. Mormăi de fiecare dată cîte ceva, e ok, ea-și face job-ul, trebuie să fie o liniuță cu insistența prin fișa postului, chiar dacă vă vedeți zilnic și știe că n-ai și că te-a-ntrebat și ieri, și-alaltăieri și te va întreba și mîine… Nu știu, te gîndești cîte chipuri vede și ea zilnic, poate uită. Și într-o zi cedezi acestor zîmbete bilaterale, mai ales că afli că nu trebuie să faci nimic acolo, în magazin, ci îl iei acasă și-l activezi tu singur pe net cînd vrei.

Super, și ca să vezi, prin minune de a doua zi încetează întrebările cu dacă ai și dacă vrei. Deci știa…

Așa, activatul, nu-ți iese din prima, iese din a doua și scrie acolo că, la prima cumpărătură din magazin, ai o reducere de 20%.

Te duci, firește, cum te-ai fi dus oricum, în continuare la Mega și, ca un făcut, tu uiți că ai card, domnișoara uită să mai zică ceva de el, că dacă te-ntreba dacă vrei card ți-ai fi adus aminte că ai deja.

Într-o zi te enervezi, că ai timp, și te duci cu el în mînă, ca să nu mai uiți. Îl dai, cumperi, plătești și aștepți reducerea. Nu e, nu a ieșit pe bon, o fi ceva la sistem etc, păstrați bonul, bla-bla. E suma mică, renunți din plictiseală, zici că mai vezi tu… și a doua oară ceri iar reducerea inițială de care n-ai beneficiat, numai așa, de fitze, să vezi ce mai zic… Se lasă iar cu apăsatul butonului ca să vină te-miri-cine din spate, să studieze problema… renunți, întrebînd totuși la ce folosește cardul ăla, că n-ai nici o reducere la nici un produs, din cîte se vede, și, altfel, pentru ce ți l-ai mai făcut… „Nu știu, vedeți pe net, trebuie să scrie acolo”.

Zici cîte ceva cu glasul minții și începi să uiți sau să renunți să mai dai cardul, constatînd că oricum nu ți-l cere nimeni cu ardoarea cu care îți cerea să ți-l faci.

Ce să mai zic, în încheiere, în afară de gîndul că mi-ar trebui asistent personal de magazin la cîți bani am „investit” în ei pînă acum? A, da. Că poate greșesc eu și nu am înțeles rostul cardului Mega, caz în care primesc spășită orice îndrumare.

P.S. Făcîndu-i poza acum, constat că e „unic, personal și individual” și mă gîndesc, delicat, că doar au vrut să sublinieze o idee…

Publicitate